Precizări biografice. Virgil Ierunca

Act de Naştere din anul una mie nouă sute două zeci luna August ziua două zeci şi opt stil nou, orele zece înainte de amiazi: – În ziua de două zeci şi cinci ale presentei luni, la orele şeasă, înainte de amiazi, sa născut la casa părinţilor săi din satul Popeşti, această comună Ciumagi, un copil de sex bărbătesc, căruia i s-a dat prenumele Virgil, numele de familie fiind: Dumitru N. Untaru; fiu al Dlui Dumitru N. Untaru de ani trei zeci şi doi şi al Dnei Maria născută Ion M. Neagoe şi adoptată de Gheorghe R. Ţuicu, de ani două zeci şi doi, ambi de profesiune agricultori, domiciliaţi în comuna Ciumagi (…).“ Începutul acestui text este un extras din Registrul stării civile pentru nașteri din 1919-1920, identificat de noi, în anul 2016, în arhiva Primăriei comunei Lădești din județul Vâlcea. Actul citat este, evident, acela care consemnează nașterea lui Virgil D. Untaru, adică nașterea lui Virgil Ierunca. Nu este pentru prima dată când facem referire la acest document. În articolul Date inedite în biografia lui Virgil Ierunca, din 30 septembrie 2016, publicat în revista România literară, am adus toate dovezile și am oferit toate explicațiile necesare pentru a lămuri când s-a născut Virgil Ierunca. Așadar, acesta nu a văzut lumina zilei nici pe 12, nici pe 13, nici pe 14, nici pe 15 și nici măcar pe 16 august (date vehiculate în dicționare, în presă, în diferite cărți și – data de 16 – chiar în jurnalul lui Virgil). Ziua nașterii lui Virgil Ierunca este 25, 25 august 1920.

În numărul 31 din 31 iulie 2020 al revistei România literară Vasile Spiridon marchează Centenarul Virgil Ierunca printr-un foarte interesant, frumos și binevenit text intitulat chiar Trecut-au anii. Autorul încheie cu precizarea: „Exilatul de la Paris nu era sigur dacă fusese născut pe 15 sau pe 16 august 1920, dar prefera pe a doua, deoarece era și ziua de naștere a lui Napoleon. (…)“. Nu credem că Napoleon Bonaparte, cel atât de iubit de francezi, îl putea fascina pe Virgil Ierunca într-atât încât să-și asume data de naștere a împăratului ca propria lui zi de naștere. Din simplul motiv că Napoleon a fost, orice s-ar zice, un dictator creat de sângeroasa revoluție franceză. Iar Virgil Ierunca a fost și rămâne un democrat absolut. Când am realizat cercetarea doctorală despre Virgil Ierunca am opinat că acesta și-a ales ca dată a nașterii ziua de 16 august (dată pe care o regăsim întâia oară pe carnetul de student, matricolele din anii anteriori înregistrând data corectă– 25 august) nu pentru a se asemăna cu împăratul Napoleon și nici pentru a fi în zodia unui rege, ci pentru a face trimitere la Jean de La Bruyère. Evident, era o supoziție. Se prea poate ca motivul „renașterii“ să aibă resorturi sentimentale sau să fi fost dictat de o atitudine rebelă ori epatantă. Nu vom ști niciodată. Ceea ce știm însă cu certitudine, și credem că este normal să fie reținută această realitate, este că Virgil Ierunca s-a născut pe 25 august 1920. Toate explicațiile se regăsesc în articolul nostru amintit mai sus și în viitoarea carte monografică despre Virgil Ierunca (rodul cercetării doctorale).

Odată lămurit acest aspect, ne oprim, mai întâi, la alte două idei consemnate de Vasile Spiridon. Facem aceste „popasuri“ din trei motive. Pentru corectitudinea și frumusețea lor, pentru că ele – într-o altă formă, cu același fond – se găsesc și în monografia noastră și, bineînțeles, pentru că sintetizează foarte bine o parte din vorbele, acțiunile și scrisul lui Virgil Ierunca. Prima idee este aceea că în ierarhia valorică stabilită de Virgil Ierunca nu a existat niciodată doar criteriul etic, mereu eticul trebuia să fie dublat de estetic. A doua idee se referă la congruența „listelor“– „lista lui Manolescu“ și selecția lui Ierunca. O congruență care se traducea nu (doar) prin identitatea numelor, ci (și) prin suprapunerea unor atribute și a unor scopuri: curaj, cultură enciclopedică, corectitudine, generozitate, respectiv selectarea și promovarea valorii într-un timp în care un asemenea fapt era mai riscant decât o opoziție fățișă față de regimul totalitar comunist.

în continuare nu vom scrie, încă o dată, cine a fost Virgil Ierunca. Repetiția este mama învățăturii pentru aceia care își propun și pot să învețe, nu pentru toți, iar cei care și-au dorit să afle cine a fost Virgil Ierunca au aflat până acum. Așadar, ne vom referi succint nu la ce a făcut Virgil Ierunca, ci la ce a făcut posteritatea pentru Virgil Ierunca, cel care și-a trăit viața pentru România, nu pentru sine și nici măcar pentru Monica Lovinescu.

Virgil Ierunca a trecut la cele veșnice la 28 septembrie 2006. Din 2006 (fiindcă autoritățile nu întreprind nimic spre neuitarea unui om până acesta nu moare) și până în 2015 amintirea lui Virgil Ierunca a fost ștearsă mai mult sau mai puțin, mai repede sau mai încet, în funcție de loc, de an, de politica vremii… În 2015, când am început cercetarea doctorală, Virgil Ierunca nu avea nicio biobibliografie corectă și completă, nicio școală și nicio arteră de circulație (în București) care să-i poarte numele, nicio casă memorială, iar în Lădeștii de Vâlcea copiii și tinerii nu știau cine a fost Virgil Ierunca. Îndrăznim să scriem că din 2017 numele Virgil Ierunca este rostit mai des decât oricând după 1990. După o cercetare de teren și de arhive de câteva luni, biobibliografia lui Virgil Ierunca a suportat modificări, corecturi și completări majore, fiindcă am descoperit zeci, ca să nu spunem sute, de documente inedite, iar după mai multe luni de strădanie și de stăruință Liceul Teoretic din Lădești (care este construit în locul școlii în care a învățat Ierunca) a primit, în septembrie 2017, numele Virgil Ierunca. Sute de elevi, zeci de profesori, sute de oameni, de trei ani încoace, aud și rostesc numele Virgil Ierunca.

Fiindcă știu din proprie experiență că elevii și uneori și profesorii nu cunosc viața și/sau opera patronului onomastic al instituției de învățământ în care învață, respectiv predau, înainte de deschiderea anului școlar 2017-2018 am donat Liceului Teoretic „Virgil Ierunca“ din Lădești trei tablouri. Două dintre ele conțin referințe biografice și bibliografice și sunt montate la intrarea în liceu, iar cel de-al treilea este, de fapt, o fotografie sugestivă a lui Virgil Ierunca și este așezat deasupra intrării în cabinetul directorului. Așa am considerat noi că trebuie să procedăm pentru a dăinui numele Virgil Ierunca.

Cât privește casa memorială Virgil Ierunca, ea nu a fost probabil niciodată un obiectiv pentru administrația locală, iar în 2016, când noi am ajuns la Lădești pentru prima oară, din casa natală nu mai rămăseseră decât câteva bârne, câteva fotografii, o icoană și portretul tatălui lui Virgil (icoană și portret care se află astăzi în posesia noastră). Așadar, în această privință nu am mai putut face nimic…

Artera de circulație (din București) care să-i poarte numele a fost un proiect, un scop încă din 2008, lansat de Horia-Roman Patapievici și de Vladimir Tismăneanu. Cele două personalități nu au avut atunci sorți de izbândă, așa că nu am fi putut avea noi în anul 2017, când i-am propus Primarului General al Capitalei, Gabriela Firea, ca o arteră de circulație – oricare!, nu bulevardul Primăverii sau strada Herăstrău, fiindcă știam că am fi cerut/îndrăznit prea mult – să primească numele Virgil Ierunca. Printre altele, i-am scris atunci așa: „Stimată Doamnă Primar General, Municipiul pe care îl administrați este printre puținele care și-au arătat prețuirea și neuitarea pentru oamenii de valoare care s-au născut sau care au ajuns pe meleaguri dâmbovițene. Așa se face că în Municipiul București există artere de circulație care poartă numele unor personalități precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, spre a exemplifica doar nume care alcătuiesc lista celor mai importante figuri ale exilului literar românesc. Nu există însă și artere de circulație care să poarte numele celor mai importanți militanți anticomunism – Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. Sunt în Municipiul București, de altfel, la fel ca în alte municipii, nenumărate nume de străzi care alcătuiesc câmpul lexical al „florii“: Margaretei, Măceșului, Macului, Micșunelelor, Iasomiei, Trandafirilor, Lalelelor etc. Dar nu s-au găsit, cel puțin până acum, două străzi în marea capitală a României pentru doi dintre oamenii care și-au dedicat toată activitatea libertății de conștiință a semenilor noștri. Stimată Doamnă Primar General, cred că ar fi superfluu să încerc aici o descriere a acestor două personalități. Tocmai pentru că sunt personalități. Orice aș încerca să scriu ar fi insuficient pentru a defini și expune total rolul lui Virgil Ierunca și al Monicăi Lovinescu. Pot însă să vă spun că valorile trebuie promovate ori de câte ori este cu putință, spre cinstea, deopotrivă, a aceluia prețuit și a aceluia care respectă și promovează valorile!“. Răspunsul a fost: „(…) Potrivit Regulamentului privind atribuirea sau schimbarea de denumiri și atribuirea numerelor poștale de imobile în Municipiul București, aprobat cu Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 31/2003, art. 5, alin. 2, pct. d – «se va păstra denumirile de artere care au intrat în tradiția orașului». Având în vedere cele de mai sus, vom avea în vedere cererea dvs. atunci când se vor crea noi străzi care necesită atribuire de denumiri.“. Astăzi, 9 august, când scriem acest text descoperim următoarele: Hotărâre nr. 66 din 2020-02-14 privind modificarea și completarea denumirilor unor artere din nomenclatorul stradal al Municipiului București aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 436/26.07.2018 modifică și completează HCGMB nr. 436/2018: (…) CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI HOTĂRĂȘTE: Art.l Se aprobă modificarea și completarea denumirilor unor artere din Nomenclatorul stradal al Municipiului București aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 436/26.07.2018 conform anexelor nr. 1 și nr. 2 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Conform anexei 1, Nomenclatorul stradal este completat cu două bulevarde, două străzi, cinci piețe, o intrare, o alee, două șosele, iar potrivit anexei 2 sunt modificate denumirile pentru opt străzi, două alei, o piață și un drum și este desființat un pasaj. Numele Virgil Ierunca este inexistent! Găsim însă denumiri precum: Alizeului, Hamului, Preocupării, Virtuții… Deși este incredibil de dureros, trebuie să spunem că de multe ori, în ultima vreme, nici măcar moartea unei mari personalități nu mai înseamnă nimic. Nu mai este suficient ca un mare om să moară pentru a primi ce ar fi meritat, dar nu i-a fost dat din timpul vieții din motive absurde, egocentrice, politice, meschine. Astăzi, ca să primești recunoștință, trebuie și să mori, și să se mai întâmple ceva – un cutremur pentru a aprecia arhitecții, un război pentru a prețui strategii, viața, oamenii, un virus pentru a glorifica medicii, închiderea totală a școlilor pentru a prețui profesorii etc.

Am scris în teza noastră că notorietatea lui Virgil Ierunca s-a datorat tocmai regimului totalitar comunist. Nu știm cât de frapantă pare afirmația. Știm doar că ne-am exprimat astfel pentru că în absența comunismului Virgil Ierunca nu și-a pierdut doar misiunea fundamentală, ci și (re)numele, amintirea, gloria, recunoașterea publică… Toate au fost estompate sau anulate exact în și de societatea pentru care nu și-a dat regatul, ci opera. Și nu a primit calul care să-i salveze memoria, ci indolența și suficiența celor care au primit totul de-a gata… Când se gândea la suferința lui Mircea Vulcănescu, Virgil Ierunca „scuipa“ pe propria operă literară, fiindcă înlăturarea comunismului devenise pentru el cel mai mare bine pe care îl putea face oamenilor. Oamenii cărora Virgil Ierunca le-a făcut numai bine ce fac astăzi pentru el? La București, în nomenclatorul stradal predomină, probabil, principiul eufonic, iar consoanele din numele lui Virgil Ierunca sunt prea contondente și vibrante și astăzi? La Râmnicu-Vâlcea, spre lauda administrației de acolo, găsim Intrarea Virgil Ierunca. Nu mai există însă Librăria Virgil Ierunca… În sufletele marilor oameni mai există Virgil Ierunca, dar nu mai sunt prea multe suflete mari…