Rebut Mâzgâleala recunoscută nu e iertată!

Revista „Ofranda literară“, ajunsă la nr. 2-3 din anul I (2020), este un almanah de aberații întinse pe 238 de pagini dintre care 70 sunt maculate de versuri, fără nicio excepție, stupide:

am vrut să zburăm mai sus

mai sus decât fluturii

și decât libelulele de hiacint

dar ne- oprit (sic!) cocoșul – giruetă

de pe acoperș (sic!), zicându-ne

întoarceți-vă, întoarceți-vă

și intrați în casă

căci se vor supăra oamenii acia (sic!)

cu nasturi noi la vestoane (Ion Iancu Vale)

*

Parveniţii îşi înalţă castele, huzuresc în palate

Sarmisegetuza fără ziduri, fatalitate pin (sic!) ani.

Din flori şi din lacrimi am construi-o în rate,

Dacă am da cu securea răbdării în noii romani.

(Tamara Tomiris Gorincioi)

*

Gândul la tine, ca un nod, mi s-a oprit în gât,

O lacrimă, alunecând, tristeții m-a pârât…

Cu poalele sumese-n zori, mă ceartă noaptea iară,

Şi vine-amarul înapoi, din mine să mă ceară.

Ultima strofă e de Simona Diana Țâru care recunoaște că alt text al său e O mâzgâleală scrisă pe genunchi, în timp ce Erika Bloj pretinde: sunt cea mai pofticioasă dintre femei/ a optsprezecea ta. Ofranda (literară) este zadarnică: va fi refuzată pe veci de zei, ca și de cititori! (H.G.)