S-ar putea ca textul pe care îl concep să fie lipsit de coeziune. Aceasta pentru că nu este un discurs, ci o lamentație. Sunt profesoară (și nu îmi este rușine să folosesc forma de feminin a substantivului, din contră!) de limba și literatura română de opt ani! Deci, de puțină vreme! Doar că vechimea mea în muncă și în învățământ e invers proporțională cu numărul de „evenimente’’, de „reformări’’, de „îmbunătățiri’’ care s-au produs în învățământ. Mă voi referi doar la câteva dintre ele, din trecutul (foarte) apropiat și din prezentul imediat.
În acest an școlar au finalizat studiile gimnaziale ultimii elevi care au învățat după „vechile’’ programe și după „vechile’’ manuale. Ghilimelele utilizate au rolul de a ne face să ne reamintim că ne referim la programe și la manuale care au înlocuit în 1999 alte vechi programe și manuale. Iar acestea, la rândul lor, au fost înlocuite în 2017. Elevii care învață după noile programe și manuale tocmai au finalizat clasa a VII-a. Vara viitoare ei vor susține un „nou’’ examen de evaluare națională (probabil un test grilă1…). Dar care este noutatea esențială a noilor programe (am în vedere disciplinele limba și literatura română, istorie, matematică, fiindcă despre acestea mă pot pronunța, după ce am discutat îndelung cu profesori care predau aceste discipline și după ce eu însămi am constatat modificările)? Reducerea masivă a conținuturilor! Și ar mai fi ceva. O (re)distribuire a conținuturilor din care lipsesc criteriul ordinii logice și criteriul tematic. În fine, comparațiile se pot face deja. Un copil care finalizează clasa a V-a ori clasa a VI-a cunoaște, în cel mai fericit caz, cât știa acum șapte-zece ani un elev de clasa a IV-a. Mai mult, anul acesta, subiectul al III-lea de la proba de limba și literatura română de la Examenul de Bacalaureat a fost identic cu subiectul al III-lea de la Examenul meu de Capacitate, susținut în anul 2005. Excelent progres! Dar poate că nu e regretabil atâta timp cât elevii s-au jucat, atâta timp cât nu au fost supuși chinului de a învăța, nu?… Nu-mi pot ascunde ironia, întrucât situația mi se pare foarte gravă! Dacă aș dispune de mai mult spațiu, aș prezenta – spre comparare – o lecție dintr-un manual „vechi’’ de limba și literatura română (de clasa a IV-a sau de clasa a VI-a sau pentru orice clasă) și o lecție dintr-un manual nou de limba și literatura română (încă!, de comunicare curând) de clasa a IV-a, de clasa a VI-a…
Foloseam, folosesc la lecțiile mele și metode alternative de predare. Dar doar pentru a-i face pe elevi să rețină sau să redea cât mai ușor aspecte teoretice predate anterior în mod clasic, în scris, pe tablă, cu explicații, cu exemple, cu excepții… Or, directiva actuală este alta – să ne jucăm! Iar dacă și învățăm ceva – din puținul care mai este de învățat – este foarte bine!…
Le spuneam mereu elevilor mei să jongleze cu toate conținuturile de la toate disciplinele! Le și arătam cum să procedeze. Astăzi – când în primii doi ani de gimnaziu învață mai mult să comunice, fără însă să aibă ce – cu ce să jongleze?! Mi-am dorit, până aici, să descriu sintetic o primă „îmbunătățire’’ adusă sistemului de învățământ în ultimii zece ani.
Un alt „eveniment’’ a fost introducerea testelor PISA. Astfel, elevii de gimnaziu, învățați după noile programe, susțin, spre sfârșitul clasei a VI-a, o testare la Limbă și comunicare (limba română și limba engleză/franceză) și o testare la Matematică și științe (matematică, fizică, biologie). Pot înțelege că istoria nu mai este o știință… Subiectele din ultimii doi ani pentru Limbă și comunicare nu pot fi discutate! Am convingerea că bătrâni cu clasele elementare pot obține codul (fiindcă nu se acordă note) maxim la întrebările în limba română. Subiectele sunt atât de simple, încât mi se par instrument de verificare a stadiului de tâmpire, nu a stadiului de dezvoltare!
Înainte să scriu acest text am aflat că elevii îi cer demisia secretarului de stat în Ministerul Educației, fiindcă a afirmat că orice elev putea obține, fără meditații, nota 5 sau nota 6 la Examenul de Evaluare Națională. E drept, a greșit doamna secretar de stat! Realitatea este alta! Fără meditații și fără să știe o boabă de teorie (literară, gramaticală) elevii puteau, pot obține nota 5 la limba și literatura română și știind doar o boabă de teorie puteau obține nota 5 la matematică! Disciplina istorie a fost de multă vreme eliminată de la examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a. Chiar și cei mai slabi elevi, dacă au o fărâmă de sinceritate, pot confirma lipsa complexității cerințelor! Subiectele au fost o sfidare a tuturor elevilor care au învățat constant și o sfidare a tuturor profesorilor corecți și sinceri care, cândva, la rândul lor, au învățat și au trecut prin examene serioase și care în prezent se străduiesc să formeze oameni deștepți și cu valori! Iar dacă subiectele de anul acesta, cele construite pe baza așa-ziselor programe vechi și încărcate, au fost de o simplitate revoltătoare, cum vor fi oare subiectele de la evaluarea de anul viitor, după noile programe?…
Și, de parcă nu era suficient, în ultimele săptămâni s-a mai petrecut o „modernizare’’, o „îmbunătățire’’, o „aliniere la standardele europene’’ (conform unui comunicat de presă – „prevederile art. 5 și ale art. 6 din Regulamentul UE 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date de abrogare a Directivei 95/46/CE – Regulamentul general privind protecția datelor – RGPD’’). Elevii care au susținut examenul de Evaluare Națională, elevii care au susținut Examenul de Bacalaureat și, probabil, și profesorii care vor susține examenul de titularizare, începând din această vară, sunt, vor fi niște coduri! Pe 15 iunie (luni dimineața), la prima probă, părinții elevilor de clasa a VIII-a și-au dat consimțământul ca datele copiilor să fie publice (adică pe site-ul dedicat Evaluării Naționale să apară numele, prenumele elevilor, școala și notele obținute). Cred că au fost puține cazuri de refuz la nivelul țării. Cu toate acestea, s-a reușit performanța (folosesc reflexivul intenționat) de a transforma numele elevilor în coduri! De ce să se întâmple așa ceva? Pentru a ascunde prostia! Care sunt efectele unei asemenea decizii? Discriminarea celor deștepți, frustrarea oamenilor capabili, depersonalizarea, dezumanizarea, promovarea minciunii! În mod absolut firesc, omul deștept se mândrește cu știința sa de carte, este mulțumit că s-a ajutat și că poate ajuta, iar situația prezentată nu face nimic altceva decât să-i demonstreze elevului harnic că nimeni nu va afla ce poate, ce știe, că nimeni nu este interesat de rezultatele sale. El este un număr, un cod și ajută, cel mult, la promova bilitate…
Și nu înțeleg ce „date cu caracter personal’’ sunt protejate. Codul Civil, de la cel din 1864 până la cel actual, statuează că „orice persoană are dreptul la nume’’ și, spunem noi, numele este principalul atribut de identificare a persoanei și prima formă de manifestare a respectului față de ființa umană. Înlocuirea numelui cu cifre este o blasfemie. Nu se protejează în niciun fel datele cu caracter personal. Numele și prenumele unei persoane sunt elemente legate indisolubil de ființa umană. Ce atribute protejezi dacă substitui numele cu o cifră în cazul unei evaluări care înseamnă, oricât ne-am suci și ne-am învârti, și un examen de valorizare și de ierarhizare? Rezultatele ambelor evaluări, la clasele
a VIII-a și a XII-a, sunt și principale modalități de acces într-o etapă superioară de instruire. Lăsăm deoparte crunta realitate că toate datele – nume, prenume, cod numeric personal, carte de identitate – sunt cerute și reținute de orice prăvălioară de unde cumperi ceva. Aceleași date sunt înscrise pe toate contractele de servicii pe care le încheiem și multe dintre ele pe paginile de facebook.
Ne putem imagina cu toții că sub „protecția’’ codului elevii nemulțumiți de note, nu de neștiința lor, vor spune cunoscuților, apropiaților, colegilor – elevi foarte buni, că au obținut nota… ce notă vor ei! Oare a trecut prea mult timp ca să ne mai amintim de practicile de denaturare a realității din regimul totalitar comunist? Oare a trecut prea mult timp ca să ne mai amintim de lagărele de exterminare comuniste și naziste? Cred că am formulat greșit întrebările! Cum să ne amintim ce nu am învățat, ce nu învățăm, ce nu evaluăm?!…
Prima mea „întâlnire’’ cu codurile a fost pe site-ul Academiei Române! Acolo am văzut un cod care a promovat un concurs și un alt cod care a pierdut concursul. Am fost uimită. Speram să rămână o practică de nișă. Nu a fost, din păcate, așa… Și mă întreb, dacă nu am dreptate și „codificările’’ (până și Securitatea oferea tot nume și nu numere în dosarele întocmite!; doar deținuții politici erau numere) au avut un scop pozitiv? Dar care să fie acela? Nici măcar nu e vorba de examene orale, unde numele candidatului ar putea influența, pozitiv sau negativ, nota. Și, chiar dacă acesta a fost de fapt scopul, s-a produs ceea ce în gramatică se cheamă hipercorectitudine („greșeală de limbă cauzată de efortul conștient al vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare’’ sau, mai simplu, greșeala ivită tocmai din dorința de a nu greși), iar în contextul istoric actual și socio-politic – corectitudine politică.
Și mă mai întreb, toți elevii și toți studenții au fost discriminați până acum, dacă rezultatele lor au fost afișate la avizierele școlilor și ale facultăților? Deci, inclusiv eu am fost discriminată, nu? Nu pot să spun decât că am fost cea mai fericită atunci când m-am regăsit pe liste printre primii! Fericire care le este luată astăzi elevilor, studenților, profesorilor buni și foarte buni! Anul acesta, cei mai buni elevi ai mei au fost cei mai triști și cei mai revoltați, iar cei mai slabi elevi au fost cei mai fericiți…
De când omul a deprins cuvântul, graiul articulat, el a avut un nume. Care era și prenume. Apoi, după sute de mii de ani, s-a individualizat prin nume și prenume. Sau invers – prenume și nume. Unii au mai multe prenume și chiar mai multe nume. Omul fără nume nu mai este om. Nici măcar animal. Este un lucru. Mai jos decât roboții care au prenume. Soljenițîn îi numea pe deținuții din lagărele sovietice de exterminare zeki. Adică, morți vii… Ei erau inventariați după numărul de pe zeghe. Nu după numele și prenumele atribuite de către părinți și consemnate în actele de stare civilă. Ce se va întâmpla oare dacă peste ceva vreme o minoritate sau o majoritate își va boteza copiii având în vedere sistemul numeric? Ferească Dumnezeu ca viitorii elevi să fie: Unu Unu (1-1), Unu Doi (1-2), Unu Trei (1-3)…
Anacronismul de care a fost și de care este învinuită România mie mi se pare benefic. Asta dacă anacronismul presupune menținerea științei de carte, a personalității, a caracterului, a responsabi lității, a valorii. Gândul mă duce la „Sunt vechi, domnule!’’… Dar și cât se poate de deschisă schimbării dacă schimbarea este pozitivă! Dezamăgită am fost de multe ori, dar și îngrozită așa ca anul acesta niciodată n-am fost…
___________
1 Între scrierea acestui articol și publicarea lui, Centrul Național de Politici (?!) și Evaluare în Educație (fostul Centru Național de Evaluare și Examinare) a postat un model de subiect. Multe exerciții sunt tip grilă (itemi obiectivi cu alegere duală și cu alegere multiplă), cerințele nu mai însumează două pagini, ci se întind pe 11, iar banalitatea lor îngrozește! De exemplu: Transcrie, din următorul articol de dicționar [și este dată definiția din DEX a lexemului „miraj’’ – n.n.], sensul din text al cuvântului „miraj’’… În plus, pentru rezolvarea subiectelor nu sunt necesare lectura unor opere literare, învățarea noțiunilor de teorie literară și utilizarea lor. În finalul baremului de evaluare și de notare se găsesc precizările: NOTĂ! Nu se vor puncta următoarele aspecte: truismele, utilizarea unor idei cu caracter general, folosirea nejustificată a conceptelor de teorie literară, a citatelor și a referințelor irelevante scopului comunicării, utilizarea clișeelor lingvistice și ideatice.