Din șirul parcă nesfârșit al pseudo-versificațiilor cu pretenții filosofice, în numărul de față spicuim pentru dumneavoastră din producția lui Alensis de Nobilis (sic!).
Speranță
Din ochi se ridică hipnotice flamuri,
De cer se atinge un clin de pământ,
Tresar galaxii nărăvașe în hamuri
Din vergi de mătase și brațe de vânt.
Culorile umblă prin noi alandala,
Pereții de zare se clatină, ce-i?
Mai vreau să visez un pic la Walhalla,
Că sunt un copil al umbrelor ei.
(din volumul Alfa, Editura Absolut,
București, 2018