Nu doar versificația naivă, în stil Bolintineanu sau Vlahuță, produce multă materie textuală demnă de rubrica de față.
La fel de productivă (dacă nu… și mai și!) e pseudo-poezia „de meditație” în vers alb și, musai, abscons. Iată o mostră:
32
lovesc, fulgerul cade alături
am pierdut
am pierdut, dar hai să fim agresivi
am pierdut mâine lovesc din nou –
mă pierd în bălării,
poimâine nu mai lovesc
știu c-am pierdut pe toate fronturile
dau cu cuțitu-n piatră
din piatră să iasă jale
piatra se crapă-n două
miejii-s verzi nu fac
două parale
(Giuseppe Masavo – Ușor l’Oréal, Editura Limes, Florești – Cluj, 2020)