Funeralii naționale pentru un interlop

Din perspectiva omului de rând, un interlop a fost ucis cu lovituri de cuțit la un joc de barbut, pe fondul unui conflict spontan izbucnit din cauza unor datorii. Victima, Emi Pian, alias Ilie Mototolea (cum o fi trecut în buletin?), făcuse închisoare pentru șantaj, camătă, jaf și altele și fusese eliberat pentru, firește, bună purtare. Are un tată aflat după gratii și câteva rubedenii implicate în „afaceri” asemănătoare. Unii, săltați recent. Așadar, o bătaie între barbugii, soldată, din nefericire, cu o crimă.

Aici se face auzit duduitul mașinăriei de amplificare a televiziunilor comerciale. Emi Pian (ce ți-e și cu onomastica asta!) este liderul clanului Duduienilor, supranumit Regele. Locuia într-un adevărat palat, cu o curte pe măsură, împrejmuită de un gard regesc. Adulmeca pe loc mirosul mașinilor de lux, pe care le schimba mai des decât șosetele. Era înconjurat de fideli musculoși și burtoși, ca și el, care strigă acum răzbunare. Priveghiul, prezentat pe larg de televiziuni, a semănat cu un ospăț al lui Trimalchio. Gurile rele (pă surse!) pretind că, opulența reprezentând o caracteristică a Curții Regelui, priveghiul a depășit toate așteptările, fiindcă mieii la proțap și restul avuseseră inițial altă destinație, și anume nunta prințesei, care din rațiuni de doliu trebuise amânată. Înmormântarea s-a făcut după mai multe zile de la înjunghiere, ca să poată toți supușii majestății sale barbugiul să verse lacrimi amare.

Funeraliile n-ar fi fost însă naționale fără participarea oficialităților. Colosale forțe de ordine, polițiști, jandarmi, mascați, au întocmit un dispozitiv nemaivăzut de la funeraliile Regelui Mihai (iertat să fiu pentru oribila comparație!). Chipurile, ca să-i protejeze pe cetățenii obișnuiți, ca mine sau ca tine, de eventualele încăierări între Duduieni și Rini, cele două clanuri locale care se ciocniseră la barbut. Protecția cetățenilor s-a transformat în protecția barbugiilor. Polițiștii înșiși s-au plâns că au fost folosiți ca bodigarzi ai interlopilor. Tot pă surse am aflat că șeful Poliției Naționale, șeful Poliției Capitalei și șeful Jandarmeriei ar fi negociat cu familia mortului chiar în Palat ora înmormântării și numărul participanților. Ba chiar aceștia ar fi primit măști din partea Poliției, ca să nu se mai repete situația din prima zi a priveghiului, când nu tu măști, nu tu distanțare. Frumos din partea oamenilor de ordine, nimic de zis, doar că generozitatea cu pricina ține de resortul celor care luptă contra discriminării. Am uitat să precizez pe ce sume se joacă barbut în clanuri precum Duduienii sau Rinu. Cred că bănuiți că nu e vorba de câțiva lei jigăriți. Ca și împrumuturile, cu o camătă de 10% pe zi. Sigur, pot fi întrebat ce ar fi trebuit să facă Poliția ca să prevină un eventual scandal, pentru că despre încălcarea legii e mai bine să nu vorbim. Răspund cu sinceritate: nu știu. Nu sunt polițist. Ceea ce știu este că Poliția nu negociază cu infractorii. O măsură a lucrurilor, cum spuneau latinii, trebuie să existe.

Să vorbim puțin despre clanurile mafiote. Asta-i cam de multișor poveste. Într-o vreme, SRI comunica regulat organelor de ordine structura, liderii și distribuția teritorială a clanurilor, până când CCR a socotit că nu e o problemă de securitate națională și a tăiat firul. Ni se spune totuși în continuare că Poliția monitorizează îndeaproape activitatea clanurilor și că reușește deseori să le destructureze. Au loc descinderi, arestări, ba chiar și condamnări. Pedepsele sunt însă derizorii. Mafioții intră în pușcărie cu duba și ies călare. Ca la paradă. Când vedem ce se petrece zilnic în periferiile marilor orașe, ne îndoim că politica de stârpire a clanurilor promovată de autorități este eficientă. Traian Băsescu a atras atenția că, încă de la începutul anilor 2000, există două hotărâri ale CNSAT care fac din lupta contra clanurilor o prioritate națională. Astfel de hotărâri nu par să fi fost urmate de efecte importante. Ce se întâmplă astăzi, în plină pandemie, este excepțional de grav. Or fi de vină interlopii veniți din afară, în hoarde, flămânzi de bani și de putere, dar niciodată în trecut nu s-a ajuns la asemenea violențe și amenințări publice la adresa Poliției și a cetățenilor. Prăbușirea prestigiului autorității e, desigur, o cauză, la care au contribuit uneori autoritățile înseși (să ne amintim de rolul jucat de Carmen Dan ca ministru de Interne impus de Dragnea). Sunt nevoit să invoc și un alt motiv. Sigur, nu sunt cel dintâi care avertizează contra posibilei complicități dintre clanuri și autoritățile de la ordine publică (exemplul Caracal e grăitor) sau cu politicieni de toată mâna. Nu sunt nici cel dintâi care vorbește de enorma cantitate de bani aflată în circulație în lumea clanurilor. Există însă un aspect neglijat, dacă ne referim la bani, și anume cercetarea provenienței lor. Am mari îndoieli că membrii clanurilor care joacă barbut pe mii de euro fac declarații de avere sau plătesc impozite. Orice cetățean obișnuit trece măcar o dată pe an pe la ghișeul de taxe și impozite. Orice om de afaceri știe ce riscă dacă e prins că a înșelat fiscul. Din când în când, ANAF „vizitează” firmele, ca și Curtea de Conturi pe cele de stat. Bănuiesc că Duduienii, Rinii, Sportivii și alți interlopi milionari nu sunt niciodată solicitați de fisc să-și achite datoriile către stat. Nimeni nu-i întreabă despre banii câștigați din droguri sau din traficul de carne vie, nici despre cei cheltuiți cu palatele regale sau împărătești, care urîțesc marginile atâtor orașe, cu automobilele luxoase sau la petrecerile cu maneliști care asurzesc vecinătatea. Sau, în definitiv, la barbut.