Un nou scandal CCR

Scriu aceste rânduri, joi, 25 iunie 2020, ziua în care au fost înregistrate 460 de noi cazuri de îmbolnăvire cu Covid 19 din România. Al treilea număr ca mărime din ultimele trei luni. Cel mai mare din starea de alertă. Cu cinci zile înainte ca starea de alertă propusă de PSD să expire și cu douăzeci înainte de termenul propus de guvern. Tot astăzi, CCR a considerat principalele prevederi din hotărârea de guvern neconstituționale, între care amenzile.

Nu sunt constituționalist, nici măcar jurist, așa că luați-mi, vă rog, nelămuririle cum grano salis. Prima: ce legătură cu Constituția au amenzile din starea de urgență, respectiv, de alertă? Dincolo de aspectul legal, există evidența creșterii alarmante a numărului de îmbolnăviri odată cu suprimarea amenzilor. Dacă accepți urgența sau alerta trebuie să accepți și amenzile. Doar că CCR n-a anulat HG în totalitate, ci doar câteva articole, între care acela refeitor la amenzi. Sunt comentatori de TV sau politicieni care tablează de săptămâni bune, umăr la umăr cu Avocatul Poporului, pe cazul câte unui amărât amendat pe nedrept sau cu o sumă peste pensia lui. Din nefericire, astfel de cazuri au existat, dar au constituit excepții de la o regulă absolut necesară. Decizia CCR i-a scăpat, în schimb, de amenzi pe toți cei care și-au bătut joc de lege, printre care sutele de țigani apar ținători de clanuri mafiote, care au sfidat public autoritățile, poliția, justiția, exhibân- du-și falnic averile pe rețelele de socializare și recurgând fără jenă la amenințări.

A doua nelămurire: unde pe mapamondul infectat s-a procedat diferit? De exemplu, referindu-ne la carantină? CCR a declarat neconstituțională carantinarea cetățenilor români veniți din țări „roșii“. Lasă că nu văd nici de data aceasta aspectul constituțional, dar toate țările au procedat exact la fel, unele păstrând restricția încă astăzi, ba chiar reintroducând-o (Danemarca, Estonia) pentru România, când numărul infectărilor a crescut din nou. Nu mai spun că reglementarea cu pricina și din alte țări ne va pune o problemă gravă: s-ar putea, dacă numărul de infectări crește în continuare, ca cetățenii români care se duc în Bulgaria, Grecia sau Italia, tradiționalele paradisuri unde își petrec vacanța, să fie din nou carantinați pentru două săptămâni. Am citit presa franceză din perioada pandemiei. Am descoperit aceleași controverse ca și la noi. Și aceleași măsuri, inclusiv carantina și masca. Deosebirea e dublă: măsurile sunt în general respectate cu strictețe, iar politicienii, de stânga sau de dreapta, sunt solidari în susținerea lor. Nu există Ponți sau Tăriceni care să le solicite public cetățenilor să nu respecte interdicțiile. Toată lumea vorbește aceeași limbă a bunului-simț.

Ca la noi, la nimenea, se dovedește, încă o dată, o vorbă potrivită. Adversarii măsurilor de protecție recurg la orice sofism (nu, nu, exagerez, sofismul presupune oarece filosofie!), la orice tertip, ca să submineze autoritatea guvernului și a autorităților medicale. Ba că măsurile sunt insuficiente, ba că sunt exagerate. Datele? Manipulate, evident, din rațiuni politice. Până și jurnaliști pe care i-am urmărit cu simpatie au ținut să-și dea în petic. Tudor Barbu solicita tehnicului, chiar în timpul emisiunii lui de la B1, să șteargă de pe burtieră numărul de infectări dintr-o zi, fiindcă, vezi Doamne, el nu mai crede în valabilitatea lui. Comitetul pentru situații de urgență? Nu știu ce prostănac se întreba retoric din cine va fi fiind compus, sugerând că el nu știe. Nu putea să se informeze înainte de a vorbi? Rând pe rând, miniștri care au atribuții în con trolul pandemiei sunt convocați în parlament să dea socoteală pentru te miri ce. Medicii din prima linie se văd numiți „torționari“, iar locul lor de muncă, spitalele, „centre de detenție“. Și, cireașa de pe tort, Tăriceanu acuză guvernul de „genocid“. În acest timp, numă rul infectărilor și al deceselor crește. Spitalele fac din nou față cu greutate. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă mergeam pe mâna celor care nu credeau că virusul ucigaș există sau a celor care refuzau orice restricții, pentru că, vezi bine, ar fi încălcate drepturi fundamentale ale omului. Sau pe mâna CCR, care declară carantinarea celor veniți din zone „roșii“ neconstituțională: să nu le fi spus nimeni onorabililor magistrați care o compun că primele cazuri la noi au fost aduse în țară de diasporezii intrați cu sutele de mii în țară?

Odată ieșiți la liman, înainte de a evalua toate consecințele, va trebui să-i tragem la răspundere pe toți acești iresponsabili pentru răul făcut.