Triptic
pentru Miron Kiropol
in memoriam
I
S-a dus împăratul
Cel care sădea izvoare doar privind în pământ
Cel care aduna muritorii în umbra lunii
Și-i scotea în zori de zi spălați și luminați
Ca niște nou-născuți
S-a dus împăratul cu coamă de argilă
scânteietoare
Cu degete de quartz melodios
Țin minte urechile lui domesticeau vântul
Pe cele mai înalte culmi și pasul lui
Răsuna în șapte văi noaptea
Compunând mesaje pentru nevăzutele galaxii
O împăratule doar o brumă de vreme
Să mai fi rămas alături de mine împreună
Să ajutăm omenirea să capoteze subtil și
simfonic
Împăratule cu coamă de argilă scânteietoare
Împăratule care sădeai izvoare doar privind în
pământ
II
Împăratule, când mă vei chema la tine?
Când vom despărți apele de uscat ușile de
ferestre
Când ne vom lua duios la ceartă cu soarele orb
Și vom alerga îndeolaltă cu arborii vântului
Privind cum dispar în neant bastoanele noastre
Târând după ele meschinele străzi pământene
Pe care le proslăveam cu naivitatea sclavilor?
Împăratule, învață-mă să cred în libertatea de
dincolo
În ușile și ferestrele de quartz ale împărăției
nesfârșite
Pregătește-mi și mie o coamă de argilă
scânteietoare
Și-mpreună, dihănii de cursă lungă, să ne luăm
Pe vecie la ceartă cu soarele orb de-atâta duioșie
III
Mică e suprafața planetei, împăratule
Inima ta pulsează pentru spațiile îndepărtate
Cuvintele tale se rotesc
Pe spirala căii lactee și fi-vor primite
De miriadele de stele drept solie
A singurătății tale împărătești
Ispășitoare a tuturor crimelor pământene
Împăratule ai înfruntat veacuri întregi dreptatea
prăpastiei
Bogată ca un stup de albine respirația ta
Mult s-a domolit și azi
Ești un intrus fără patrie fără limbă
Doar cu imaginația talazurilor oceanice
Doar cu spuma năvalnică a unei inimi fără de
hotare
18 iunie 2020