Cauza și efectul

Într-un moment de conformism tardiv, Vladimir Streinu a contestat morala implicită a piesei de teatru Iona a lui Marin Sorescu, scriind: „E invers, Marine”. Cel care avea dreptate era însă dramaturgul, nu criticul. Acesta din urmă inversa raportul dintre cauză și efect din motive ideologice. O inversiune binecunoscută politologilor sau sociologilor. Frecventă în discursul comunist, dar, vai, și în acela postco – munist. Ceas de ceas, zi de zi și în proporție de masă (vorba lui Lenin, mamițo, mă-nebunesc!), asistăm pe toate mediile de comunicare (hai să nu le mai numim de socializare, vă rog eu frumos!) la bizara inversiune. Care nu ține, nici astăzi, cum n-a ținut nici ieri, exclusiv de logică, ci mai degrabă de ideologică. (Chiar dacă nu-l găsiți în dicționar, cuvântul e absolut necesar.) Ține, adică, nu de o eroare de exprimare, ci de o anume tendință în exprimare, fie conștientă, rareori, fie inconștientă, de obicei. A schimba ordinea firească dintre cauză și efect înseamnă în fond a nu vrea să recunoști cauza. Așadar, a da prioritate efectului în lanțul natural al lu – crurilor. Inver siunea cu pricina mai în – seamnă și as cunderea cauzei ade vărate, ceea ce conduce la im po si – bilitatea unor soluții adecvate. În fine, tre – buie să re mar căm și o latură morală a inversiunii: aceea a pasării res ponsabili – tății. Fiind vorba de a stabili o vinovăție, con – secință inevitabilă a inversiunii, acest fapt devine impo sibil, ba chiar se întâmplă să atri buim vina efec – tului, și nu cauzei. L-am auzit cu câteva zile în urmă pe Victor Ponta spărgând literalmente urechile moderatorului de la Digi 24: „Guvernul se face vinovat de agra – varea pan de miei”. Asta, după ce a refuzat să voteze prelungirea stării de alertă în parlament. Oricărui om cu mintea la el îi este, dimpotrivă, evident că lipsa de reguli pe care ridicarea stării de alertă a declanșat-o reprezintă cauza înmulțirii îmbolnăvirilor. CCR, la rândul ei, acuză faptul că e neconstituțională ordonanța de guvern care n-a trecut prin parlament și permite asimptomaticilor (purtători totuși și transmițători de Covid 19!) să le dea cu tifla medicilor și să se plimbe în voie pe străzile orașelor. Așadar, nu CCR ar purta răspun derea răspândirii bolii, nici măcar parlamentul, care plimbă proiectul de lege de la o săptămână la alta, ci guvernul. Ce poate fi însă mai evident decât faptul că chichițele politicianiste ale lui Ciolacu sunt cauza haosului legislativ de săptă – mâna trecută, care a dus cazurile de infectări la cifre record? Despre CCR, ca despre morți, numai de bine! O cauză tot așa de nenegociabilă pentru oamenii de bun-simț a valului al doilea al pandemiei este prezența susținută pe micul ecran a unor agitatori de meserie care atacă guvernul și măsurile de protecție impuse de acesta. E vorba de politicieni de vârf, nu de niște oarecine, care nu rateză nicio ocazie de a pasa răspunderea nenorocirii pe umerii guvernanților, care, vezi bine, se cred liberali, dar devin pe zi ce trece dic-ta-tori. Fiindcă, vezi bine, le impun oamenilor cu de-a sila să se izoleze sau să stea în carantină. Ce s-a întâmplat după decizia CCR, știm prea bine: au plecat din spitale cu tramvaiul sute de asimptomatici, pe care medicii nu-i mai puteau reține. Dar asimptomatic înseamnă că nu prezentau simptome, nu că nu purtau și că nu răspândeau virusul! Dorneanu et comp. trebuie determinați să înțeleagă că sunt direct răspunzători de infectarea în curs a numeroși oameni nevinovați. Și să nu mai caute cauza în neconstituționalitatea propunerilor guvernului, precum alții, în presupusa falsificare a datelor sau în întârzierea inițiativelor guvernamentale. De câte ori guvernul a avut o astfel de inițiativă, parlamentul a plimbat-o zile la rând, prin halele imense ale Palatului, pe scări și prin lifturi, sub tot felul de pretexte, ceea ce a permis unor cetățeni iresponsabili, proști, dar mulți, să-și treacă boala de la unii la alții și, mai departe, la noi toți, încingând hore și ascultând muzică „faină”. Valul al doilea al pandemiei este un efect. Mai e cazul să ne întrebăm care este cauza? Pe lângă tenorii in versării cauzelor și efectelor, există și câțiva trepăduși care fac aceeași treabă murdară pe la televiziuni. De exemplu, irecuperabi – lul Ion Cristoiu. Sau fostul milițian Paul Abraham. Cel care mi-a atras atenția îndeosebi se numește Cristescu și e invitat perpetuu la Antena 3 sau la Ro – mânia TV (posturi pe care le cam încurc). Are o figură de buldog (iartă-mă, cățel!) în călduri, veșnic furios, lătrând la guvernanți. Are ce are cu Iohannis. Ca elevul din vechea istorioară cu castra – vetele. Când vine vorba de nepurtatul măștii, Ludovic Orban și Rareș Bogdan sunt exemplele favorite, fiecare la câte o sărbătoare familială. Sigur, cei doi s-au dat în stambă, deși nu era cazul. De Ciolacu, Simonis, Ponta, Iordache și alți pesedisto-aldiști, care refuză ostentativ masca în parlament, Cristescu și moderatorul emisiunii n-au auzit. Și să vezi fără să crezi: liderii PNL ar fi vinovați de neîncrederea în autorități a populației, nicidecum liderii PSD, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Asta, în condițiile în care PSD, ALDE, Pro România au făcut tot ce-au putut ca să submineze autoritatea instituțiilor statului de când a început pandemia. Mitingul din Piața Victoriei de duminica trecută a fost cireașa de pe tortul prostiei. E adevărat, o prostie pașnică. Dar tot prostie. Din păcate sau din fericire, cum vreți s-o luați, cetățenii de rând nu sunt interesați de cauze, chiar când suferă de pe urma efectelor, sau când, destul de des, cad în capcana întinsă de agitatori rău intenționați a confuziei dintre cauze și efecte. (Când soția unui prieten al meu, care purta mască și mănuși, n-a vrut să se urce în liftul blocului în același timp cu o vecină, care nu purta nici mască, nici mănuși, s-a văzut tratată de „vacă proastă”. Probabil că pe vecină o convinsese unul sau altul din cei menționați mai sus că virusul ucigaș e o manipulare a doctorului Arafat.)