Mereu productivă, inedita specie a rebuturilor literare ne oferă din când în când surpriza unor adevărate trufandale.
Din volumul ADN poetic, autor, Gheorghe Mizgan (apărut la Editura Vatra veche din Târgu-Mureș, în 2017), spicuim pentru dumneavoastră:
Țâpă țarca-n țintirim
Țitera țâțâie-o țâră,
Ținând țâța țâncului
Țărăncuța-n țesătură
Țese țol țiganului.
Țața țiuie-n țarină,
Țuica-nțepenind țiganul,
Țipă țarca în țapină,
Țapul țopăie, țurcanul!
Nu știm ce legătură e între aberațiile de mai sus și ADN, dar cu poezia categoric nu au de-a face. Ne miră (și nu prea) că volumul e prefațat senin – cum altfel?! – de Nicolae Băciuț.