Scrisoare către Tată
Tatăl meu
care-ai trecut prin nouri
lasă-mi tăcerea ta
bunătatea și simplitatea
nervul de a fi
același altcumva
lasă-mi bucuria
zilelor duse
în frumusețe anonimă
și întristarea fără gînd
aici cuvîntul nu-mi ajunge
și totuși este-n mine
Ora exactă
Doamne, cîtă precizie
pentru nașterea mea
cineva a pus în mișcare
rotițele de aer
ale ceasului meu plîngător
cineva a fixat ora părinților
din infinit anterior
secundă pe secundă-mi bate
fix clopotul interior
mai lasă-mă acum
și niciodată altădată
în aceste zile visez
în această lumină înnoptez
într-o singurătate intactă
dar în sfîrșit ora-i exactă
Plajă
…adevăratul timp e apa vie
marea înălțată în abis
oglinzi tăiate-n valuri
aprind la suprafață
cerul scufundat
un soare crud
aruncă-n suflet umbre
și-i începutul albul
în care iar mă scald
lumina dizolvată
împarte-n nopți adîncul
prin aerul înalt
curg numere prescrise
tăiate-n săbii vechi
stau fără mine
piatră
în țărmul sfărîmat
azi numai eu știu chipul
în care m-am pierdut
nisipul
vastul rest
în care mă afund
cu prospețimea zilei…
Mut adîncimii lui
Nimeni nu știe cîtă luciditate
pentru o clipă de neeu
cîtă frunză
pentru un fruct amărît
zvîrlit de vîntul derbedeu
mut adîncimii lui
numai pămîntu-mi știe
tot ce va fi să-nvie
din totul amărui
Freamăt
…cuvinte șterse
lucruri moarte
memorie uitată-n alb
ce corp obscur
lumina mi-l topește
și freamătă o umbră
și pîlpîie impur…
E timp
e timp cînd cineva
se furișează-n umbre
incendiază noaptea
cu roua scăpărînd
iazuri verzi de tăcere
limpezesc în mîluri
visele mă pierd în stufăriș
verdele vînt mai tare
se-avîntă-n uscăciune
același vînt e potrivit și-mine
aceleași stele ghemuite-n frig
îmi ghemuiesc și ziua
și ochii mi-i aprind
același sunet pur fără cuvinte
își caută auzul
și-n mine mie însumi mă aud
Portret cu trandafiri
…e o frumusețe răsfățată-n spini
cu unghii zvîrlite în cer
un nor de-îmbrățișare
în spațiul meu ghimpat.
pur încîlcit stingher
un măcieș surîde
cu libertatea lui…
Iată-mă umblînd
Singurătatea
nu mă mai poate uita
și iată-mă umblînd
de la un cuvînt
la un alt cuvînt
de la o tăcere
la o altă tăcere
pînă cînd ajung o literă
lîngă groapa comună
pînă cînd umbra-mi
se strecoară-n sine-mi
și piatra mă va-îmbrățișa
Acel ce seamănă
…trec pluguri negre
aproape de inimă
acel ce seamănă știe
că niciodată nu voi mai semăna
în aceeași oglindă
atom cu atom
aruncă-n brazdă
mizeria de a trăi
acum îmi ajunge indiferența
pentru a fi fericit
îmi ajunge blîndețea
pentru a umili tirania
încăpățînatul timp
de a fi fix
în alte chipuri …
Tutun
…de bărăgan și mărășești
plugari de naționale
și de mai finu’ de snagov
cine-și mai amintește
nici Kentul nu e mai presus
de ceea ce se stinge
nici ochii mei căprui…