De ce
De ce te grăbești cînd prea bine știi
că graba strică treaba
sparge sticla bălții și n-o mai pune la loc
strică frîna norului care dă-n șanț cum un autocar smintit
pune vocea păsării la altă turație
făcînd-o de rîs
și nici pe tine nu te bagă-n seamă trecînd înainte
cum o cochetă fără inimă
graba.
Ideea
„Mîncăm sandviciuri de realitate” (Ginsberg)
dar nu ne putem sătura
multiculturali cu fălcile-ncleștate
pe cîteo idee
cum un os cum un sîmbure
pe care-l scuipăm discret.
Vesperală
Atîtea întîmplări minuscule inocente cum
cărăbușii
în serile fierbinți arămii de primăvară
scule celeste care-ți ating
obrazul cu limfa lor divină
îți ung încheieturile uzate
cu lubrifiantul lor de aur
apoi își iau zborul lăsîndu-te singur
cu strada goală cum un pahar
din care ai sorbit ultima picătură.
Lectură
E o cursivitate totuși
Nimicul din lucrurile Tîrgului
un scris pe care mai-mai că-l poți citi.
Obiecte
Toate obiectele care se zgîrie pe ele însele
și zgîrie apa în care se privesc
înfoiate-n proiecte ușor cabotine
dar cu nenumărate ascuțișuri agere
cu ciocuri de vultur și gheare
subțiri cum firul de păr
obiectele acestea care din cînd în cînd
încremenesc neștiind ce să facă
apoi se-nverșunează împotriva propriei figuri
isterice intimidate
împurpurate de sîngele dinăuntrul lor
pe care-l risipesc pe nimicuri.
Scriptor
Vei scrie atît cît cuprinde
(cum se zice-n cărțile de bucate)
vei face respirația gură la gură a lucrurilor
salvate de la înec.
Îndemn
Oprește poemul acesta exact în locul în care
a-nceput
ca și cum nu i-ar ajunge respirația
nici pentru a se recunoaște
fii ca și poemul o simplă privire asupra unui lucru
care nu-și mai amintește nimic
sau o lăuntrică măsură o simplitate
cum durerea ce n-ar mai dori să dizerteze
adoptă chipul poemului (uneori încordat crunt
numai așteptare-n solitudinea lui deplină)
fii ferm aidoma nesfîrșitei lui nesiguranțe.
Final
După ce-ai mușcat din fructul oprit
îl lași să-l ciugulească vrăbiile.
Peisaj
Locuri pretutindeni locuri
pe trup pe mascote
pe suflet pe-arhive
pe gazon pe cornișe
pe ploaie pe limfă
pe macarale pe ziare
pe paie pe dragoste
pe convulsii pe căni
pe pîine pe indiferență
pe saxofoane pe mingi
pe elitre pe dealuri
locuri pretutindeni
locuri mereu
ascunzîndu-se unul de altul.
Sufletul
Precum un colț sufletul
în care stai pedepsit
obiectele-nghit cocoloașe de hîrtie
își înghit propria umbră
se hrănesc se-ngrașă literele
doar cu lipsa noastră de vlagă
creierul stă îmbufnat constrîns
înfășurat cum un vechi drapel.
Pisicile
Își trăiesc fericirile
pe lîngă un munte de rufe proaspăt spălate
adulmecă locul și timpul
în care pot fi ele însele
aidoma acestui Soare roșu carnal
și ne privesc îndelung curios
ai zice o stare mic-burgheză a naturii
dar iubirea lor pentru tine
e mai curată
decît pentru ele a ta.
Pictură
Un tablou aproape desăvîrșit în retorica sa
vite păscînd pe ape cum pe-o pășune
un munte sprijinit pe mare
argintiu obez nepăsător
un cioban umblînd precum Isus
pe valurile albastre-cenușii
ale topicii viclene ale primejdioaselor perioade.