Literatura religioasă – repere, proiecte, neajunsuri

Să faci o rapidă panoramare a literaturii cu profil religios din ultimele trei decenii poate fi o aventură ridicolă, riscantă, gratuită. Nu însă dacă ne vom referi la principii, la marile proiecte editoriale – colecții, serii de autor ș.a. – și la patologia specifică. În mod evident, rândurile care urmează sunt subiective, fiind profesor, sunt obligat adesea să recomand tinerilor anumite titluri de carte cu profil religios.

Mă voi referi în cele ce urmează numai la literatura care se adresează credincioșilor celor trei confesiuni creștine majoritare recunoscute de statul român: ortodocși, catolici și greco-catolici. Celelalte culte recunoscute oficial în România îmi sunt mai puțin cunoscute, literatura acestora, atomizată, indistinctă uneori (în cazul neoprotestanților), este prea timid intrată în mediile academice – iată unul din primele neajunsuri care-mi aparțin, în elaborarea acestui material. Dar vom găsi mai jos, aleatoriu, și scriitori ori volume provenite din literatura protestantă solid fortificată academic. Rămân pe altă dată cultul mozaic și cel musulman, a căror literatură consider că trebuie tratată separat, eventual într-un viitor material privitor la starea cărții dedicate istoriei și antropologiei religiilor în țara lui Eliade & Culianu.

Entuziasm, amatorism, consum

…Cine își mai amintește primii ani ai deceniului ’90, cele dintâi târguri de carte, primele ediții de carte religioasă destinate unui public care își închipuia că tocmai „și-a luat rația de libertate”? În anii ’90 cărțile aveau tiraje imense, de neînchipuit astăzi. Haosul acelor ani – existau câteva mii de edituri!! – adusese în postura de editori personaje care n-aveau habar despre cum se îngrijește o carte, mașinile tipografice și hârtia erau de proastă calitate, rezultatele erau pe măsură. Entuziasm și amatorism, tunuri editoriale și literatură (religioasă) ieftină, de consum. Dar nu la literatura de consum ne vom referi aici, chiar dacă și astăzi unele titluri aduc bani. În anii ’90 se citea mai mult, pe print, căci internetul nu exista, iar foamea de carte religioasă, o literatură de negăsit în anii dictaturii comuniste, era uriașă.

Să ne amintim de câteva edituri care au adus pe piață volume ale unor mari autori creștini. Una dintre acestea era Amarcord (Timișoara) – astăzi dispărută –, cu binecunoscute titluri semnate de Jean Daniélou, Annick de Souzenelle, Gabriel Marcel ș.a. Altele au explodat pe-atunci, iar astăzi sunt mai estompate, precum Editura Fundației Anastasia. La Anastasia, în colecția Comorile pustiei a apărut – acțiune de recuperare nici astăzi încheiată – una din cărțile fundamentale ale lui Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțiri, care circula în samizdat în anii dictaturii comuniste. Sau Seria occidentală care i-a editat, uneori în premieră, pe Denis de Rougemont, Gaston Bachelard, Paul Claudel, René de Chateaubriand ș.a. Astăzi Anastasia își continuă activitatea cu discreție, trebuie remarcată noua sa serie intitulată Pachetul formativ, unde a apărut, între alții, Christos Yannaras cu uluitorul său volum Contra Religiei. Inestimabile și fără echivalent în literatura creștină sunt volumele editorului, maestrul Sorin Dumitrescu, dedicate icoanei!

Exemplele semnificative ar putea continua cu volumele realizate de Institutul European (Iași) care i-a editat pe Unamuno, Soloviov, Berdiaev, L. Bloy, Șestov etc. –, cu Ed. Meridiane, prin superba sa colecție Artă și religie în care au apărut: Jean-Claude Schmitt Rațiunea gesturilor, Paul Evdokimov O teologie a frumuseții, Jacques Le Goff, Nașterea Purgatoriului etc., etc.

Lipsa spațiului ne obligă să ne apropiem de anii 2000 când, ca peste tot în societatea românească, faptele editoriale devin sensibil mai serioase. Ultimele două decenii au adus acumulări și sedimentări la nivel economic, care au atras consecințe și în plan editorial. Cum vom vedea, numai marile edituri au capacitatea de a închega proiecte de anvergură. Editurile private din primul eșalon (Humanitas, Polirom) continuă și după anul 2000 să aibă partea leului, inclusiv în privința literaturii religioase, chiar dacă în ultimii ani s-a petrecut o vizibilă explozie a două-trei edituri oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române (BOR).

Iașiul este fruncea

Cea mai dinamică editură oficială a BOR este astăzi Doxologia (Iași), care aparține Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Cele câteva colecții de literatură patristică, coordonate de Pr. Prof. Dragoș Bahrim, remarcabil cărturar, sunt o reală desfătare: colecția Patristica, care cuprinde seriile Traduceri și Studii, colecția Viața în Hristos, cu seriile Pagini de Filocalie, Hagiographica și Mărgăritare, colecția Călăuze duhovnicești etc. Ai un sentiment tonic să găsești într-o editură a BOR, alături de clasici ai literaturii patristice (Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Vasile cel Mare & co.), volume semnate de marele teolog catolic Urs von Baltazar ori de profesorul englez Andrew Louth. Literatura cu destinație larg spirituală își are locul ei, seria intitulată Cuvioșii stareți de la Optina numără 14 volume, cărțile dedicate marilor duhovnici români sunt numeroase. Tot la Doxologia au apărut valoroase volume de studii ale unor cercetători contemporani, voi aminti doar pe Valentina Pelin, Paisianismul în contextul cultural și spiritual sud-est și est european și pe Maximos Costas, Arta de a vedea, volum apărut în colecția Arta Creștină (coord. Anca Vasiliu și Petre Guran). Intelectualii creștini sunt cultivați cu atenție, îi vom regăsi în colecția Eseu pe T. Baconschi, A. Papahagi, M. Neamțu ș.a. Așadar, un plan editorial rafinat care îmbină necesitățile dogmatice, liturgice, catehetice cu marea cultură, în care găsești și binevenite serii de autor: Constantin Cavarnos, Placide Deseille, Sf. Nectarie de la Eghina, Siluana Vlad etc.

La fel de ambițios este proiectul editurilor Patriarhiei BOR. Ed. Institului Biblic și de Misiunea Ortodoxă (IBMO), fondată în 1920, continuă respectabila colecție Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), înființată în 1977 și resetată acum 10 ani. Sub coordonarea unei noi Comisii Patristice, la cele peste 50 de titluri apărute până în 2009, s-au adăugat numeroase altele, între timp, cu noi traduceri. IBMO are exclusivitate pentru întreaga BOR în editarea cărților de cult (Mineiele, Liturghierul, Ceaslovul, Psaltirea etc.), al căror limbaj a fost revizuit, împrospătat în ultimii ani. Aici a apărut, în mai multe ediții, seria completă a Filocaliei (12 volume), în traducerea Pr. Dumitru Stăniloae. Ed. Basilica, tot a Patriarhiei BOR, s-a angajat în editarea seriei de opere complete Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog ortodox al secolulului XX, serie ajunsă astăzi la volumul 13. O muncă de amploare este dedicată elaborării unor dicționare și enciclopedii. Cu toate inerentele imperfecțiuni, merită amintite: Dicționarul clericilor și mirenilor ortodocși români mărturisitori în detenția comunistă (1964 -1964), al istoricului Adrian Nicolae Petcu, Enciclopedia Ortodoxiei Românești (coord. Pr. Mircea Păcurariu), Monahismul Ortodox Românesc (au apărut 2 volume colective din cele 3 proiectate).

Celelalte edituri ale BOR aflate în țară funcționează la parametri mai modești, fără să-și fi propus proiecte de asemenea anvergură. Ed. Renașterea a Mitropoliei Ortodoxe de la Cluj a publicat, de pildă, o parte din opera Mitropolitului Bartolomeu Anania. Tot aici remarcăm seria de volume colective intitulată Medicii și Biserica (17 vol.) ori colecția Spiritualitate, care a realizat prețioase traduceri din literatura ortodoxă occidentală ori cea rusească. Începuturile Ed. Episcopiei Ortodoxe din Alba Iulia merită amintite: Sbornicul, Limonariu, Lavsaicon, toate apărute în colecția Isvoare duhovnicești.

În completarea celor oficiale, câteva din editurile private au o foarte serioasă activitate. În perspectivă academică vorbind, se detașeză Ed. Deisis (Sibiu), patronată de un adevărat spiritus rector al teologiei contemporane românești, Pr. Prof. Ioan I. Ică jr. Fiece studiu introductiv, și nu sunt puține, al lui Ioan I. Ică jr. este o sărbătoare în sine. Pe cât de discretă, pe atât de vie, Deisis a tipărit în premieră de-a lungul anilor atât literatură patristică esențială, precum Sf. Simion Noul Teolog, Grigorie Palama, Isaac Sirul etc., cât și volume care stau la temelia spiritualității ortodoxe românești despre ori semnate de Sf. Paisie de la Neamț, Sf. Stareți Gheorghe și Calinic de la Cernica, Vasile de la Poiana Mărului. Tot aici a apărut opera Sf. Siluan Athonitul și scrieri ale ucenicului său, Pr. Sofronie Saharov, sau studii contemporane ale lui Gabriel Bunge, Jean-Luc Marion, Rémi Brague, Michel Henry, Vladimir Soloviov, Tomáš Špidlík etc. Pe scurt, una dintre puținele edituri private cu viziune și proiecte ambițioase, realizate la o calitate editorială exemplară.

Editura Bizantină s-a profilat pe traduceri din teologii greci ori pe colaborări precum ediția bilingvă, în trei volume (din cele opt proiectate), din Everghetinos, realizată de Măn. Vatoped (Muntele Athos). Lucrările mentorului editurii, Pr. Constantin Coman, sunt de toată lauda, a se vedea, spre exemplu, monumentala traducere a Patericului mare (peste 1000 de pagini).

Ed. Christiana s-a remarcat în special prin editarea cărților de memorii și mărturii ale foștilor deținuți în închisorile comuniste, precum colecția Cruciații sec. XX, unde au apărut Marcel Petrișor, Ioan Ianolide, Demostene Andronescu ș.a. Tot aici, există un început de recuperare a scrierilor Pr. Daniil Sandu Tudor, inclusiv prima ediție integrală a valoroaselor sale Acatiste. Ed. Eikon a scos aproape 40 de titluri din seria Biblioteca ortodoxă, numeroase altele din colecția Theologia socialis. Remarcabile, cele trei volume de Convorbiri despre N. Steinhardt (realizate de Călin Emilian Cira) ori publicarea studiului Pr. Ioan Moga intitulat Sfânta Treime între Răsărit și Apus, cea mai inteligentă și doctă abordare ortodoxă românească despre Filioque. Ed. Lumea credinței a adus pe piață, între altele, trei volume superbe dedicate Pr. Ioan Iovan, dar publică constant și binecunoscuți scriitori contemporani: D. Ciachir, T. Baconschi, R. Bucuroiu, Gh. Ciocioi, R. Codrescu ș.a. Ed. Sophia (București) stă astăzi în primul eșalon al editurilor creștine. Pe lângă puzderia de titluri independente, reținem câteva colecții de succes: Psihoterapia ortodoxă, Părinți ruși, Pedagogia creștină, ori serii de autor ale Mitropolitului Antonie de Suroj, Sf. Porfirie Cavsocalivitul ori Constantin Virgil Gheorghiu.

Ratio et Revelatio, fondată de Otniel Vereș, este una dintre cele mai bune edituri creștine particulare. Chiar dacă proprietarul aparține comunității baptiste din România, producția editurii are o lăudabilă deschidere culturală și interconfesională. Menționez colecția Fides cu eseuri semnate de R. Brague, J. Maritain ș.a. ori, în colecția Documenta, un volum alcătuit din dosarele de Securitate ale lui R. Wurmbrand, îngrijit de Maria Hulber.

Editurile catolice și greco-catolice din România fac adesea corp comun. Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București funcționează de peste 30 de ani. Au apărut aici scrierile fundamentale ale ultimilor Papi, alte importante documente vaticane. Ulterior aceste documente au fost publicate în exclusivitate de Ed. Presa Bună (Episcopia Romano-Catolică, Iași). Marii mistici catolici pot fi găsiți aici, alături de scrieri ale câtorva renumiți teologi apuseni. Mai bine profilată este Ed. Sapientia, care aparține tot de Episcopia Romano-Catolică Iași. Au apărut aici: Dicționar metodic de exegeză biblică, Dicționar de teologi creștini, Mic dicționar teologic, colecții deosebit de interesante, specific catolice, precum cea intitulată Magisterium (peste 30 de apariții) din care amintesc volumul redactat de Comisia Teologică Internațională cu titlul Sinodalitatea în viața și în misiunea Bisericii. Colecțiile dedicate problemelor de actualitate ale credincioșilor se îmbină cu seria Maeștri ai spiritualității ori cele care se apleacă asupra istoriei Bisericii. De observat, ca și în cazul ortodocșilor, tot la Iași, Sapientia pare cea mai dinamică editură catolică oficială din România.

Editura (greco-)catolică particulară cea mai bogată în apariții probabil că este Galaxia Gutenberg. Au fost publicate aici scrieri fundamentale, teologi de marcă (Urs von Balthasar, Étienne Gilson), dicționare precum: Dicționarul Enciclopedic al Răsăritului Creștin ori Operele complete ale lui Ovidiu Bârlea, care scrie cu precădere despre istoria Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică).

Și totuși, literatura catolică în limba română, comparativ cu alte spații culturale este timidă, din motive obiective ușor de intuit. Fenomen editorial interesant însă, bună parte din teologii și cercetătorii (greco-)catolici români, conștienți de avantaje, publică deopotrivă la cele mai importante edituri laice din România. Și ajungem, iată, la Ed. Polirom (Iași). Încă din anii ’90 au început aici câteva colecții valoroase. Colecția Plural/Religie și Plural/M numără astăzi zeci de titluri, colecția Biblioteca Medievalia (coord. Alexander Baumgarten) a ajuns recent la numărul 40. O bogăție inestimabilă, deja. Iar proiectele ample continuă, cu colectivele de cercetători angajați în traducerea lui Toma de Aquino, Summa Theologica (3 vol.), cu studiile asupra tradiției creștine precum cele ale lui J. Pelikan (5 vol.). În timp, Polirom a cultivat și proiectul coordonat de Ioan-Florin Florescu și Adrian Muraru de editare bilingvă a câtorva surse creș­tine de presti­giu, scrieri ale lui Origen, Grigorie de Nyssa, Nico­laus Cusanus etc. Monumentală, se­ria de autor N. Steinhardt!

La aceeași anvergură se prezintă și Ed. Humanitas, pu­blicând clasici ai literaturii creștine contemporane: Henri de Lubac, Gianfranco Ravasi, Vladimir Lossky, Christoph Schönborn etc., dicționare sine qua non precum Simbolurile biblice al lui M. Cocagnac, colecții de succes precum Înțelepciune și credință, unde semnează C.S. Lewis, Simone Weil ori Meister Eckhart. Inestimabilă seria de autor Pr. Andrei Scrima!

La drept vorbind, vom nedreptăți multe din editurile care, chiar dacă nu au avut proiecte de amploare, au adus în mințile și inimile cititorilor semnături și volume cu greutate. În lipsa spațiului, mă voi opri aici.

Nevoia de autostrăzi

Marea problemă, ca în întreaga producție de carte românească, rămâne difuzarea. Despre ebooks ori audiobooks se vorbește mai rar și numai în cazul marilor edituri private, laice. În schimb, piratarea prin internet este înfloritoare.

O altă mare problemă este cea a traducerilor – majoritatea neprofesioniste. Cu excepția editurilor Patriarhiei BOR (IBMO, Basilica și Doxologia), la care trebuie adăugate Deisis și Polirom, traducerile ortodoxe din Sf. Părinți se fac urechist ori se apelează la reeditări (discutabile). Practic, în afara colecției PSB, încă tânără, care are neajunsurile ei, nu există un echivalent academic românesc al celebrei Sources Chrétiennes (colecție ajunsă astăzi la peste 600 de titluri). În paranteză fie spus, lingviști de calibru observă adeseori și defecte de traducere în românește ale unor scrieri catolice, mai ales vaticane. Tot la acest capitol, profesorii teologi și cercetătorii creștini ortodocși reclamă inexistența unei bune traduceri a Bibliei. Evident, Biblia diortosită de Bartolomeu Anania merită toată considerația, deopotrivă cu demersul echipei care a tradus Septuaginta, coord. de C. Bădiliță, F. Băltăceanu, M. Broșteanu, D. Slușanschi, în colaborare cu Pr. I. Florescu (8 volume, Colegiul Noua Europă & Polirom), realizare unică deocamdată în peisajul cultural românesc. Cristian Bădiliță este aproape de finalizarea traducerii integrale a Noului Testament, ultimile ediții – bilingve – ale celor patru Evanghelii, Apo­calipsa etc. au apărut la Ed. Vremea, ceea ce alături de alte traduceri ale sale, Patericul ori Evangheliile apocrife, trebuie salutat fără rezerve.

Subliniez, foarte puține edituri au proiecte de amploare concretizate în consistente colecții de carte, în serii de autor, nu zic vorbă mare de Opere complete. Dar cultura română, în general, este deficitară la acest capitol: ediții critice, traduceri profesioniste după original etc. Nu avem nici astăzi o ediție critică mulțumitoare din Neagoe Basarab (eforturile lui Dan Zamfirescu sunt apreciabile), nu avem integrala scrierilor lui Petru Movilă, opera lui Cantemir este încă disputată ș.a.m.d. Vorbim îndelung despre marii duhovnici ortodocși de secol XX, dar dacă întrebi rapid, chiar în mediile specializate, care sunt scrierile Pr. Ilie Cleopa, Pr. Petroniu Tănase, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Teofil Părăian ș.a. ți se va răspunde cu ediții realizate pe apucate. Singurul care a avut norocul unei serii de autor este Pr. Ghelasie Gheorghe, prin eforturile lui Florin Caragiu, operă ajunsă la aproape 20 de volume (Ed. Platytera). Reamintesc, serii de opere complete sunt proiectate și realizate în bună măsură pentru N. Steinhardt (Polirom), D. Stăniloae (Doxologia) și A. Scrima (Humanitas). Apropo de aceasta, în patologia cărții religioase intră și fenomenul, destul de răspândit la noi, al piratărilor și al parazitării. Ce exemplu mai clar poate fi dat decât cel al parazitării Pr. Arsenie Boca? Există deja mult peste o sută de titluri (!) pe piață, cu numele și chipul său pe copertă, pe când opera scrisă a părintelui, pregătită chiar de acesta spre publicare, se reduce strict la patru volume, apărute toate în ediții foarte bine îngrijite la Ed. Charisma (Sinaia): Cărarea Împărăției, Cuvinte vii (predici), Practica vieții monahale și Scrieri inedite.

O să mi se spună că după trei decenii de postco­munism nici măcar Eliade, Cioran ori Noica nu au parte de ediții de opere complete, să ne mulțumim cu ceea ce avem. Răspunsul meu este acesta: în privința literaturii religioase din România ultimelor trei decenii, dacă este să evaluăm producția de carte, avem șosele, unele foarte bune, dar nu prea avem autostrăzi.