Versuri de Radu Florescu

***
da: acum e momentul acela al zilei cînd
din disperare
poți trece dincolo
e momentul acela cînd pămîntul din jurul tău
miroase strașnic a tinerețe
cînd tot ceea ce-ai visat în viața asta
azi se întoarce împotrivă-ți.

e momentul acela al zilei
cînd din toate colțurile casei
năvălesc în lumină gîndacii
păianjenii
tristețea ta
ca o mașină de tuns
viața fără coroniță
viața ta mustind de chipuri ascunse.

acum e momentul acela al zilei
cînd memoria ta patinează în gol
cînd cei pomeniți și neștiuți
se adună sub același acoperiș
aprind focul și cîntă
și focul mistuie
orice urmă de viață
și din trupul tău țîșnește spre cer
eliberator
capul sfredelitor al morții.

***
tu ești amintirea falsă a zilei de luni
tristețea zilei de marți.
în numele tău ziua de miercuri îți cară prin sînge
camioane încărcate cu zgură
bătrîni și copii
magneziu și zinc
cobalt și nichel
calciu și fier pentru marile depozite ale morții.
în numele tău marile orașe
trag la sorți spirala zilei de joi.
dar sînt zile
cînd tu ești amintirea falsă a celui plecat
ești liniștea îngropată în inima pietrei.
acum timpul tău
se înfășoară pe oase
îți caută măduva
îți atîrnă la gît partea de suflet
din care se naște ziua de vineri.
pentru restul zilelor
sapi în sîngele tău
pînă simți umerii atingînd cerul.

***
stai în mijlocul apei și te încăpăținezi să reziști
îți simți hainele ude
zeci de gînduri îți dau tîrcolae
îți taie elanul
îți șubrezesc vocea lăuntrică.
în jurul tău se ascund capete grele de îngeri
aripile lor plutesc pe apa rece ca gheața
timpul lor îngroașă pămîntul în artere.
aici unde nu se arată nici o față de om
dintr-o clipă în alta
apa se acoperă cu solzi
devine alunecoasă
rupe malurile. prins în mijlocul iureșului
te încăpățînezi să reziști
îți desfaci pieptul
îți ascunzi mîinile
îți acoperi vederea
smulgi cu dinții de lapte
primele amintiri
primele fetișuri
inocența cuvîntului moarte.

***
în capul tău stau îngropate o mie de uși
o mie de oameni stau în spatele lor
și așteaptă un semn.
cînd privești în pămînt
cele o mie de uși se deschid
dar numai în spatele uneia se aude
un cîntec de greier.
cînd ridici capul spre cer
ușile se închid
iar cei rămași în afară
se cuibăresc întrunul singur.
de la un timp încep să pună întrebări
să țină discursuri
smulg carnea pe dinlăuntru
pînă ajung la os
iar din os fac chei potrivite.
rămas singur auzi doar scrîșnetul
sufletelor
nod peste nod
cum cresc noaptea în somn.

***
stai în miezul cald al lucrurilor gata să irumpi
ca un mănunchi de nervi atinși de lumină
ca un pumn de semințe
îngropate în șaua munților.
ești singur
rupt pe dinlăuntru de dințișorii
tot mai tociți ai gîndurilor
care retează tot.
în tine nu mai e loc. în tine se dau lupte
pentru un loc mai în față
pentru miezul cald al sîngelui
dar tu nu mai privești înapoi
știi că numai acum
poți săruta moartea pe gură
numai acum dintr-o singură încercare
poți avea totul.

***
azi nu e ziua ta. ziua ta umblă pe străzi
își caută un nume
iubește risipa
și nu e de folos nimănui.
acum în capul tău cresc pînă la sufocare
visele altora.
sîngele tău
inima ta
pielea trupului
încet încet nu le mai cunoști.
cu fiecare secundă devii altul.
azi e ziua celuilalt. ochii îi strălucesc
inima îi bate cu putere
îți caută casa.
dintr-o clipă în alta îl vei cunoaște
îți va lua locul.