Visul unei nopți de vară

Frumoasă, desigur, demonstrația de tenis pe care clujenii i-au pregătit-o Simonei Halep, ca premiu de consolare după modestul ei sezon pe zgură, dar și ca încurajare înaintea celui de pe iarbă, care debutează săptămâna viitoare, la Eastbourne. Cei 9.000 de clujeni prezenți în tribune, în frunte – ca de obicei – cu… toboșarul Boc, au aplaudat și reîntâlnirea Simonei cu Darren Cahill, sosit anume din Australia natală pentru a-i oferi elevei sale (fostă și, probabil, viitoare) câteva sfaturi necesare și binevenite, înaintea Wimbledonului, care bate la ușă. „E capabilă să câștige turneul!“ a declarat celebrul coach, adăugând: „Trebuie să fie încrezătoare, să treacă de primele partide, să intre bine în turneu. Are nevoie de puțin noroc, de încredere și poate ajunge până în finală!“

Aceleași sfaturi le-ar cădea bine și fotbaliștilor tricolori, calificați la Turneul final al EURO U21, unde și-au făcut debutul marți, în compania naționalei de tineret a Croației. Înaintea meciului inaugural, Răzvan Burleanu, șeful FRF, spunea: „Primul obiectiv este să învingem Croația, iar apoi să facem totul pentru semifinale. Primele sunt deja stabilite, inclusiv pentru câștigarea titlului!“ Ce mare bucurie am trăi s-o vedem pe Simona câștigând Wimbledonul, iar pe puștii lui Mirel Rădoi devenind campionii Europei! Ar fi frumos, chiar prea frumos, ca visul unei nopți de vară… Până una-alta, Simona va trebui să treacă, la Eastbourne, de câteva stele ale momentului, ca Ashleigh Barty și Kiki Bertens, dar și de alte nume grele, de tip Pliskova, Svitolina sau Sabalenka. După care, dacă pe iarbă va fi mai bine decât pe zgură, să fie primit și Wimbledonul, unde va fi și mai greu.

Pentru tinerii fotbaliști tricolori însă, turneul final e de-a dreptul cumplit, având în vedere că suntem într-o grupă de foc, cum se zice, cu echipele naționale ale unor reputate școli de fotbal: Anglia, Franța și, nu mai puțin, Croația. Din păcate pentru mine, meciul de debut al României, cu croații, se va fi disputat deja la ora apariției noastre, și nu-mi rămânea decât să sper într-o victorie, vitală pentru a ne menține în cursa calificării. Înaintea partidei, Mirel Rădoi declara: „Avem un lot și o generație care poate să facă o astfel de performanță (n.r. – câștigarea trofeului). Cred că într-un fel istoria ne obligă. Am fost o dată acum 21 de ani, a doua oară cred că trebuie să facem mai mult decât zero puncte. Dacă tot ne prezentăm atât de rar, va trebui măcar să facem lucruri mărețe. Să nu uităm că atât noi, cât și Anglia am avut cea mai bună apărare în această campanie și atunci eu cred că ne putem permite să ne gândim la o semifinală. Dacă te gândești că ne-am putea permite să atacăm Croația, fiind de aceeași valoare ca a României, și să ne gândim că jucăm contra Angliei și Franței să ne apărăm, nu!“…

Sună încurajator această declarație a selecționerului nostru, menită să dea aripi băieților, dar realitatea trebuie mult mai nuanțată, cel puțin în privința valorii Croației, a cărei reprezentativă este cotată pe Transfermarkt la 76.000.000 de euro, în timp ce echipa noastră este evaluată la doar … 37.000.000! Diferența mai mult decât dublă provine și din faptul că majoritatea selecționaților croați evoluează deja în campionate puternice din Europa, în timp ce de la noi doar patru din posibilul prim unsprezece au această șansă. Cred însă că în lotul României sunt mulți jucători de valoare certă – și mă gândesc, printre alții, la portarul Radu, la Ianis Hagi, Pușcaș, Cicâldău, Băluță și Denis Man, cu regretul că Răzvan Marin nu va fi prezent, din cauza refuzului cu care Ajax Amsterdam a tratat solicitarea selecționerului Rădoi. Existau deci premise favorabile pentru a juca de la egal la egal nu doar cu Croația (unde remiza nu ne avantaja!), ca și cu naționalele Angliei (vineri, la Cesena) și Franței (luni, la San Marino), ca să putem spera la semifinale. Iar dacă trecem de grupe, naționala de fotbal a României va fi prezentă și la Jocurile Olimpice de la Tokio, programate anul viitor!

Să le ținem pumnii băieților noștri și să ne permitem să și visăm puțin, da?