Idei evantaie albe pustietăți
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
golf cu planete – meduse – vârfuri de lance înfipte-n secunde
pasărea în pasăre mirată – pământul plângând sub aripa ei
de dincolo maluri
ori lumina tăiată cu sunet
cu meridianul tristeți înmugurit în tăceri
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
sunt oglindit în cea mai deplină tăcere
chip gândit născându-mă din cerbi și din lupi
dintr-o umbră incandescentă de astru
cuvântul pe care gura nu l-a rostit
și nici privirea nu l-a mângâiat
scară de sînge sunt
în burta cerului orb
cu oasele lustruite pe săbii de aur cu fața limpezită de foc
vin dinspre lume am veșmât de purpură uriașă și de cărbune
părăsit de trup tocmai fug
din ceruri cu sânge de miel pe tâmple mânjit
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
striga: sunt plânsul aștrilor învelit în cuvinte – călăresc lumina!
nu -l vedeam cu fulgere de ceață fulgera – aripă de pasărea avea privirea sa
plângându-și zborul terminat în moarte
mă atingea doar cu un cerc
de aripi prelungite-n vis
moartea adaos altui tmp
pentru altfel de trup
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
devenisem cântec om înfrigurat de tăceri
însumi pândar la vămile Duhului Sfânt mistuitorul de sfere
devenisem cîntec zeița fecioară trece despletind partituri de iubire
venea atunci de niciunde nemuritoru murind pentru mine
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
iată pruncul cu umerii ninși de cercuri și sănii polare
un frig uriaș mă cuprinde misterios adâncit până departe în sânge
când secunda cerne o lumină cum niciodată nu am mai văzut
cineva mă respiră din somn ca din moarte
doar aparență molecule de vid maluri de bunătate și suferință
ori stări de spirit locuite de înger poate daimonioni
cărându-ne oșteni osteniți dinspre vămile vieții
*
noapte deasupra apei și ceață – idei evantaie albe pustietăți
tu ești un pumn de orizont – natura încă neinventată
cuvintele deodată devin corpuri piramide și cuburi
nepipăite cu vederea neatinse cu degetele
apoi un coridor violet
apoia treptele oranj
nimicul incandescent
te răsfrângi în oglindă – oglinda se prelinge în tine
vino prietene – ascultă cum latră o altă dimineață din moarte
de tine nu mă pot ascunde – pe deal copilăria îți deschide casa
iarna se ascunde în melci
să mergem prietene cât timp mai avem cât mai suntem
citește mai departe din carte este chiar viața ta
desenată de valuri și pescăruși pe nisip
când marea – și retrage din far pescarii bătrâni