Versuri de Coman Șova

Pășim pe locul
cenușii noastre

Eram într-o sală de dans
atmosferă feerică
lumini și cântec
totul era cântec și lumină
și sclipici
și jocuri de proiectoare
și o fată superbă
mirosind a păcat și a petit robe noire
mă privea fascinată
mă sorbea din ochi
dansam
era vacarm
nimeni nu observa pe nimeni
totul era mișcare, atracție, nebunie,
o lume tânără, liberă,
dezinhibată,
pusă pe viață
pe aventură
pe trăitul clipei
azi acum în seara asta
acum
în noaptea asta
acum acum acum

o strâng în brațe
și deodată flăcări flăcări de peste tot
tavanul ardea
pereții ardeau scena ardea
muzica a tăcut
ardea
fata a fost smulsă de lângă mine
cine a luat-o
flăcările?
eram pe jos călcat în picioare incapabil să mă ridic
m-am mișcat târându-mă spre ieșire
călcau peste mine
am încercat să mă ridic
m-au cuprins flăcările
îmi ardea spatele și ceafa
și sufletul
nu mă mai puteam mișca
m-am pierdut
nu mai eram
am dispărut într-o durere de moarte
m-am trezit în spital
mi-au răzuit rănile
am orbit
nu mai sunt…
îmi văd familia îndoliată
nici fata din brațele mele din ultimul dans nu mai este
totul începe să se uite
suntem spirite hălăduind pe locul incendiului
nimeni nu înțelege nimic
focul a venit din cer
din nicăieri
de niciunde
și ne-au incendiat inimile noastre îndrăgostite
noi suntem de vină!
ne-a topit în neant tinerețea noastră înfierbântată
ne-a carbonizat
pe noi și pe părinții noștri
atât
Focul l-am pus noi!
nestăpânita noastră tinerețe
iubirile noastre în flăcări
nu mai căutați
noi suntem
noi fantomele celor 65
65 de fantome
care hălăduim pe locul cenușii noastre.