Similitudinile limbilor europene, posibilitățile de traducere graduală, existența dincolo de limbă a conceptelor comune ne confirmă că ne-am deschis sufletul alterității, iar unii au putut privi în el ca spre un purtător de sens. Privirea altora, în schimb, nu s-a întâlnit cu nimic familiar și, prin urmare, identificabil. Mai mult decât o artă, comunicarea este …
când mă întreb pe mine însumi cine sunt, dacă eu sunt într-adevăr eu și dacă eu sunt până unde același corp îmi comunică senzații și, în fine, dacă eu sunt cel care își pune aceste patru întrebări, distincția lor poate fi ancorată în principii formale legate de unicitatea formei substanțiale, a capacității autoreferențiale a conștiinței, …
O frumoasă ficțiune arabă din secolul al XI-lea expune moartea lui Aristotel într-un mod care ne poate răscoli conștiința istorică: filosoful, pe patul morții, face elogiul filosofiei, îndeamnă la practicarea ei, explică apropierea ei singulară de natura principiilor și expune puritatea metodelor sale în timp ce consumă un măr. Această Carte despre măr și moarte …
Europa medievală de limbă latină ne-a lăsat o moștenire frapantă prin texte legitimatoare ale regatelor, imperiilor sau ale universităților care înșiră orașe prin care s-au perindat fie puterea politică, fie cunoașterea. Aceste mituri legitimatoare, studiate savant sub numele de „transfer al studiilor”, apar în lumea carolingienilor și parcurg Occidentul european până prin secolul al XV-lea. …
Înainte de a discuta ideile despre compromisul juridic și politic din cartea lui Alin Fumurescu, Compromisul. O istorie politică și filosofică, publicată în 2013 la Cambridge University Press și în 2019 la Humanitas (în versiunea lui Doru Valentin Căstăian), aș vrea să îi fac autorului un compliment. În prefața la versiunea în limba română, autorul …
Schimbând cele care se cuvin schimbate, în grupul nostru de studenți clujeni la filosofie din anii 1990, compar amintirile despre Marius Boldor cu ceea ce știu doar din citit despre Alexandru Dragomir. Schimbând cele care sunt de schimbat – pentru că noi eram niște copii care vroiau să se școlească asumând imensa frustrare de a …
Suntem obișnuiți să ne raportăm posac și obedient la celebra sintagmă de sursă aristotelică „mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul”. Resimțim, din obișnuința decupajului pasajelor sonore din operele celor vechi, mai degrabă autoritatea decât contextul și fluxul în care o rostire apare, deturnându-i sau cel puțin înghețându-i sensul. Anton Adămuț a zgâlțâit …