Lista provincialilor care bat la ușa unor rude ori cunoștințe din București cu gând că li se va deschide astfel chiar poarta raiului pe pământ e lungă, începând cu adolescentul care, în preambulul Enigmei Otiliei, trage cu nădejde de mânerul clopoțelului de pe strada Antim: „Se numea Felix Sima și sosise cu o oră înainte …

Atracția magnetică pe care o exercită Bucureștiul asupra provincialilor din toate generațiile și toate colțurile țării marchează diversele vârste ale romanului românesc. Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu și Gib I. Mihăescu, Marin Preda și Gabriela Adameșteanu imaginează, rând pe rând, aventuri de tip balzacian în care câte un Rastignac de Buzău ori de Vaslui e gata …

O sumară cercetare geocritică ar duce la constatarea că densitatea cea mai mare a moșiilor cu veleități romanești se află în Argeș – peisajul predilect al lui Rebreanu – și în Ialomița – privilegiată de Duiliu Zamfirescu și G. Călinescu –, la distanțe similare de capitala privită prin ocheanul întors al bucureșteanului devenit „boier“. Aflând …

Ajuns pe firul Dunării și al Dâmboviței până în inima Bucureștiului, Claudio Magris se oprește la Muzeul Satului, despre care crede că n-ar fi doar una dintre celebrele atracții ale capitalei, ci și „un compendiu de secole de viață românească“. O scurtă preumblare printre casele, bisericile, gospodăriile, morile și teascurile transplantate pe malul lacului Herăstrău …

 Protagoniștii Dimineții pierdute înțeleg, rând pe rând, că viața la țară ori la castel nu înseamnă ieșire din istorie. În vara fatidică a lui 1916, când toată lumea se întreabă „cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului“, Titi Ialomițeanu îi reamintește lui Sophie – care pare a fi victima unei …