Traducerile nu fac o literatură, după vorba răspicată a lui Mihail Ko gălniceanu, însă fără traduceri o literatură nu poate evolua. Chiar și marile literaturi europene, care practică uneori discursul autosuficienței, traduc în realitate masiv din cultura universală. Încercarea de a transpune în limba ta creațiile unor scriitori străini este – spun o banalitate – un efort creator și, ca atare, participă în mod natural la metabolismul culturii.
Însă antologia Efectul admirației. Poeți maghiari din Transilvania, realizată de Kocsis Francisko și ajunsă la a doua ediție, revăzută și adăugită, este nu numai un asemenea repertoriu fundamental al liricii maghiare, tălmăcit în românește. Selecția, traducerea și aparatul critic care însoțește culegerea o transformă într-un indispensabil instrument comparatist, adresat iubitorilor de poezie, celor interesați de relațiile culturale româno-maghiare și cercetătorilor preocupați de modul în care realități istorice similare produc efecte distincte în literaturi învecinate.
Dar mai întâi să spun câteva cuvinte despre autorul antologiei. Poet și prozator de limbă română, Kocsis Francisko este, în același timp, unul dintre cei mai buni cunoscători ai literaturii maghiare din cultura noastră actuală. Traducător de anvergură, lucrează cu egală pricepere și îndemânare asupra textelor poetice, ca și a celor în proză, din literatura contemporană, ca și din cea clasică. În cercul – nu foarte larg, dar de mare însemnătate culturală – al traducătorilor noștri specializați în literatura maghiară, Kocsis Francisko este în ultimele două decenii printre cei mai productivi și, în același timp, mai laborioși. Transpunerile realizate de el – pe cont propriu sau în cadrul unor programe editoriale, cum ar fi cel al Interferențelor literare româno-maghiare de la Târgu Mureș – au adus în limba noastră importanți scriitori contemporani, din România și din Ungaria. Și, aspect la fel de important, tălmăcirile sale au calitate literară, unele dintre ele (cum ar fi Povestea unei bâlbâieli, de Vida Gábor, sau culegerile de poezie ale lui Markó Béla) devenind adevărate evenimente literare românești.
Efectul admirației a apărut într-o primă variantă în 2006, fiind încă de atunci remarcată pentru rigoarea critică și gustul selecției, ca și pentru nivelul literar al tălmăcirii. Față de acea ediție, cea de azi are un număr aproape dublu de pagini (700, față de 355) și, implicit, mai multe texte selectate din fiecare autor. Chiar dacă structura și nucleul canonic au rămas aceleași, este o altă carte, care se apropie de dimensiuni monumentale și reprezintă vizibil mai mult decât o antologie. Adică mai mult decât un repertoriu la îndemână al autorilor reprezentativi din lirica maghiară din Transilvania, pentru cititorul român.
Pentru cine nu cunoaște prima ediție, trebuie precizate principiile pe care se bazează culegerea. Excelent cunoscător al literaturii vecine, cum spuneam, Kocsis Francisko a optat pentru o geometrie variabilă a expunerii mersului istoric al liricii maghiare din Transilvania. După cum afirmă el însuși în studiul introductiv, nu l-a interesat atât de mult să ofere prin antologia sa o ierarhie – demers, de altfel, imposibil la scară istorică –, pe cât l-a preocupat să înfățișeze evoluția poeziei maghiare din țara noastră în contextul dublei fracturi care i-a dat înfățișarea distinctă. Este vorba de fractura dintre modernism și tradiționalism, de la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, respectiv, de destrămarea Imperiului Austro-Ungar, care a provocat fragmentarea regională a unei literaturi maghiare, până atunci, unitare. Nici instaurarea regimului comunist nu a rămas fără urmări, dar aici putem vorbi mai cu seamă de paralele cu literatura română, într-o țară supusă după 1948 unui experiment cu consecințe teribile, inclusiv în planul literaturii.
Prin urmare, avem de-a face cu o antologie care este, concomitent, istorică, tipologică și comparată. Istorică, deoarece cei 13 poeți de vârf antologați aici – de la Ady Endre la Kovács András Ferenc – acoperă uniform intervalul dintre 1900 și 2026. Tipologică, deoarece ilustrează semnificativ cele două „fracturi întemeietoare“ ale poeziei maghiare din România și, totodată, prin scriitori ca Méliusz József, Lászlóffy Aladár sau Szilágyi Domokos, meandrele condiției scriitorului care trăiește într-o dictatură comunistă. Antologia are și o evidentă dimensiune comparatistă, nu numai datorită profundelor considerații despre rolul și rostul traducerii, din studiul introductiv al lui Kocsis Francisko. Oferind cititorului român decupaje ample (unele, de dimensiunea unor volume de sine-stătătoare) din opera unor poeți maghiari din Transilvania, Efectul admirației invită la inevitabile analize comparative cu literatura noastră, care și ea a suferit, între altele, două „fracturi întemeietoare“: cea dintre modernism și tradiționalism, respectiv, cea a transformării paradigmatice a culturii române după Marea Unire. Nu în ultimul rând, perioada contemporană – în care s-au afirmat, pe lângă cei citați anterior, poeți ca Markó Béla, Király László sau Szöcs Géza – ne îndeamnă la inevitabile comparații ale modului în care cele două literaturi din spațiul transilvan s-au oglindit reciproc.
Aceste raportări sunt facilitate de aparatul critic conceput de autorul antologiei, care alcătuiește, în deschiderea capitolului consacrat fiecărui autor, un cuprinzător profil bio-bibliografic, conținând inclusiv repere critice. Cum spuneam, mai mult decât o simplă culegere istorică a liricii maghiare din țara noastră, Efectul admirației este un excelent manual de literatură.
Astfel, pornind, să zicem, de la splendidul capitol care îi este consacrat lui Ady Endre, se poate glosa cuprinzător pe tema relației dintre modernism și tradiționalism la granița dintre secole și dintre literaturi. Căci, fără a fi el în suși tradiționalist, Ady a dezvoltat o prie tenie literară celebră și profundă cu Octavian Goga. Crescuți și formați în același mediu transilvan și budapestan, ei au evoluat diferit din punct de vedere tipologic, comunicând însă permanent. Și, mai ales, confirmând o dată în plus observația lui Ion Bogdan Lefter, conform căreia în pofida diferențelor de etos și tematică tradiționalismul in terbelic face parte din fenomenul modern. După cum, pe de altă parte, poeți ca Tompa László, Áprily Lajos, Reményik Sándor sau Dsida Jenö dau substanță ideii de transilvanism literar, la care aderă mulți intelectuali maghiari de la noi după 1918. Un alt transilvanism, de prisos să precizez, decât cel ilustrat de Lucian Blaga sau Aron Cotruș. Între cele două culturi vecine au funcționat atât punți pe care au circulat opere și idei, cât și limanuri în care fiecare a adăstat în soluțiile proprii.
Antologia de față este, desigur, interesantă și în sine pentru cititorul român, în special pentru amatorul de poezie. Kocsis Francisko este un traducător de nuanță și, în același timp, un poet el însuși. Adesea, echivalențele pe care le găsește în română pentru versurile poeților maghiari sunt remarcabile. Mă mulțumesc să citez, din lipsă de spațiu, acest mic poem al problematicului Méliusz József, care sună straniu de actual și, în același timp, clasic: „Veacul îndrăgostit l-a acoperit cu pletele-i de aur/ iar el nefericitul și demnul de milă/ credea că pipăie câlții din lădița instalatorului./ Acum e prea târziu –/ să îmbrățișezi și să-ndrăznești la bătrânețe.“ Nu am capacitatea de a verifica în amănunt fidelitatea traducerii – deși pot face, cu un mic ajutor, o încercare –, însă oriunde deschizi antologia găsești versuri sau chiar poeme memorabile, care sună foarte bine (și) în românește.
Amintitul studiu introductiv, Kocsis Francisko mai spune ceva adânc, care ar trebui să ne dea de gândit. În pofida unei coexis tențe milenare, a unor raporturi individuale și colective bune și a unui grad destul de ridicat de întrepătrundere culturală, cultura română și cea maghiară încă se cunosc puțin. Eu aș sublinia și ceea ce traducătorul doar sugerează cu delicatețe: deficitul de cunoaștere este evident mai ales în partea română, în pofida existenței unui lung șir de traducători și inițiative editoriale care au adus nu puțini scriitori maghiari în limba noastră. Ca orice demers similar (și au fost câteva, în ultima sută de ani), Efectul admirației își propune să contribuie, cu o ofertă de greutate literară și culturală, la mai buna cunoaștere a liricii maghiare, cu atât mai mult cu cât autorii cuprinși între copertele ei sunt compatrioții noștri.