Verb
un gând rămas înlăuntrul său
eu în genunchi rugându‐mă să
intru
frig: frig –
preoții şi filozofii în molozul istoriei
determină întâietatea materiei față de
spirit (sau invers);
în poziție şezând un om
concepe un lan de porumb;
în poziție pe brânci un alt
om se roagă: „aduceți‐mă sau denumiți‐mă
drept clamele pământului…”
în poziție Yoga simt ceara încinsă
a clipelor, frunzelor
în lungul şirii – spinării scurgându‐se;
un alt om către Cannan…
îşi dirijează viața şi moartea
printr‐o uşiță de plumb…
tainic ospăț încât poate fi considerat
o iluzie…
Disc
„…la mijlocul drumului dintre
scârbă și rugă…”
„el” s‐a culcat cu mamă‐sa (.,el” s‐a culcat
cu mamă‐sa; „el” s‐a culcat cu mamă‐sa)
pielea pântecului mamei sale şi‐a
aşezat‐o pe față – să se nască apoi: prin
creştetul cuvântului; amirosind a …xzvu –
sătul de toate pohtele trupului: (cu un
vermorel în spate – ironic pompând
zilele noastre) – „el” smulge cu orbitele
îngerii (pe neaşteptate intră sub zidurile
catedralei)
trage clopotul scufundat în mâlul decenței:
dimineață de dimineață deschide uşile de piatră (îi
vedem doar partea de jos a vermorelului –
culoare
pustie… are) – uzi leoarcă: năduşiți luăm
tubul vermorelului în dinți (iii – ce comoditate:
iar unu zice – acesta‐i disc: bandă magnetică
înregistrată % să cânte – să cânte – să cânte) – „el”
îşi umflă pieptul: se roteşte: dispare (şi‐i… suma…
cifrelor singurătății) !
(doamne!!! – lumina luminii tale
coborâtoare din ceruri / un fluviu de gheață /
ne încremeneşte: ne scoate în afară – şi
noi îi sărutăm esențele, care‐s identice
cu bezna 🙂 – parcă aş fi epileptic (încep să
dansez) % nu! – să desenez guri de evacuare
în prealăbărțatul spațiu, ireductibil: (barele de
oțel ale sufletului tot intersectându‐se
îmi lasă în scrum pieptul: (din conținutul
nostru printr‐o evoluție abstractă se extinde
devenirea unui OCHITHOT) – ochiulthot începe să
vadă recipientul cu gaz al
sorții: pe tipsia atemporală tigva nimănui
(lunguiață) prin nările căruia se retrage „madona
cu prunc”:
doamne până la brâu în
nisip şi manuscrise încerci să mă
lauzi – cumperi două fâşii de platband
îmi ornamentezi gleznele şi fruntea –
concluzionezi: „înfățişarea ta ascetă îmi
încurcă divinitatea” – dv. apelați la umor:
eu bat cu sângele în ştreangurile…
eternității:
doamne, lumina luminii tale coborâtoare
din ceruri (un fluviu de gheață) ne încremeneşte –
OCHIULTHOT în deşertul de sare (mult peste
deşertul de sare – înspăimântat de sine
deocamdată nevăzându‐se integral) oameni
fără moarte scot dinăuntru‐i marmoră
desăvârşit ochiulthot se înghite pe sine
(zice‐se – că s‐a auzit) în straturile
din afara universului:
***
vremile lumii; vremile sorții; vremile vremii –
treaz în fața luminii de gheață –
oximoron; leit‐motiv; chimic auz –
O, în încurcăturile istoriei o biată ființă –
să fiu beatitudine, extaz şi moarte:
de altfel în această secundă o aripă lungă şi putredă dintr‐un trup sau
idee numită şi răscumpărată – EIDOLA;
Hybris
un simbol, o aripă, un citat, un mort –
o mentalitate, un sistem poetic; o femeie
un hublou; o rezoluție politică; un laser –
o supoziție; un imprimeu; o fereastră curgând;
un munte; o nesățioasă lumină; un subrefugiu
(„cine sunt aceste fantasme ce se mişcă pe străzi
Legănând steaguri, ridicând brațe, lovind tobe?
cine sunt aceşti bătrâni pe biciclete,
cine sunt copiii aceştia care agită săbii?”)
…un meteor; o casă plutind; un şobolan
o idee; un mecanism; o nimfa;
un arbore mergând; o cârtiță; un avion;
o lucarnă; un vestigiu; o piele de câine;
un concept; o rarişte; un trunchi; („cerul se prăbuşeşte peste un alt cer.
E groaznic să gândeşti că moartea
E numai la sfârşit şi nu la‐nceputul Elementelor vii ale creşterii…”)
Ce gâfâit oribil
gata: din pieptul reginei se scurge
laptele poporului –
ce‐mi sfarmă pieptul…
gata: enoriaşii bine apropiați de
icoane pun la îndoială existența
lui dumnezeu…
gata: din mâlul politic numărul de
aur bine contorsionat
croieşte verigile DOGMEI…
gata: atât de aproape fiind ridic
pentru recunoştință mai multe
pomeneli – adică în amurg
ador pielea de vită…
gata: funcționarul adună de prin
parcuri cărți şi prezervative…
gata: poetul lovind cu botinii în
burta mamei sale a căzut
baltă de sânge…
Poem
…cuiele verzi curgătoare
vrafurile de cărți încenuşate
ideile hibride
voința-o,
masochismul
idealul
bufonul cum s‐a întors imediat înăuntru‐i; viermele de aur lent vroind să‐mi corupă sistemul artistic –
o frunză care se desprinde
şi nu mai reuşeşte să atingă pământul –
(o veşnicie rămâne suspendată în aer –)
malefic al zorilor –
surdo‐mutul –
sub steagurile caldei primăveri
sub steagurile bunului nostru creier –
astăzi sau într‐o altă zi;
în timp ce mă bărbieresc propriu‐mi
chip se topeşte – şi din oglindă iese
un alt chip care se îndepărtează
care dispare –
calul de sare din moarte îmi nechează –
vine mireasa‐singurătate!
vine mireasa‐singurătate! – (cartea aceea
de lut care te‐nchide în înăuntru‐i
şi nu te mai ştim‐).
cine are atâtea cuie
bătute în fața lui
de se vede până sus
în nebunia scribului?
…astăzi sau într‐o altă zi/foarte
normal cu o mână prelinsă în flacăra
muzicii durerii am deschis o uşă de piatră.
am enumerat căderea lucrului în sine…
am readus cămaşa lui Nessus.