În septembrie 2023, a avut loc banchetul de stat oferit de președintele Emmanuel Macron în cinstea Regelui Charles al III-lea și a Reginei Camilla, chiar în Sala Oglinzilor de la Palatul Versailles. O adevărată lovitură diplomatică a fost vinul servit la felul principal (vol-au-vent reinterpretat cu pasăre de Bresse și ciuperci sălbatice pregătită de chef-ul Yannick Alléno), un Château Mouton Rothschild 2004. Ce lovitură diplomatică poate da un vin? Ei bine, acest vin avea o etichetă reproducînd o acuarelă făcută de un anume prinț Charles la cererea baronesei Philippine de Rothschild (fiica baronului, care preluase frîiele după moartea tatălui în 1988), pentru a marca un eveniment diplomatic și istoric major: centenarul Antantei Cordiale (l’Entente Cordiale), tratatul semnat în 1904 între Franța și Marea Britanie, acord la care străbunicul prințului, Regele Edward al VII-lea, avusese o contribuție decisivă. Acuarela reprezintă un peisaj provensal cu pini mediteraneeni și dealuri scăldate în soare, pictat la Cap d’Antibes. Deasupra desenului, viitorul monarh a adăugat o scurtă dedicație olografă: „To celebrate the 100th Anniversary of the Entente Cordiale — Charles, 2004”. Eticheta princiară este în racord cu istoria de excepție a domeniului din Medoc adus la perfecțiune (spun unii) de fondatorul lui, Baronul Philippe de Rothschild, care a preluat niște vii din proprietatea familiei, neglijate pînă atunci, și a marcat, prin cîteva decizii, istoria vinului. Faptul că în clasamentul cerut de Napoleon al III-lea, din 1955, al marilor vinuri bordeleze, abia la capitolul Deuxième Grand Cru, a fost un motiv de mare nemulțumire a baronului. Pe care o va rezolva după ani de lobby puternic. În vreme ce proprietarii marilor domenii vindeau vinul în butoaie, tînărul de 22 de ani, care a preluat de la familie sarcina administrării domeniului, a decis, în 1924, ca toate vinurile să fie îmbuteliate acolo. Așa a apărut mențiunea pe care o putem vedea pe mai toate vinurile bune franceze: mise en bouteille au château. Îmbuteliat la castel. Pentru a marca această premieră, baronul Philippe îi cere graficianului cubist Jean Carlu să deseneze o etichetă modernistă, cu un berbec stilizat (simbolul domeniului). Deși numele domeniului nu vine de la berbec „Mouton”, ci din vechiul francez motte (movilă / deal mic). Domeniul se numea inițial Brane-Mouton. Baronul, însă, a adoptat ideea de berbec (el însuși berbec, născut în 1902, pe 13 aprilie, zi care nu-mi este deloc străină). Lumea conservatoare a vinului a fost oripilată de stilul geometric, așa că ideea a fost pusă la sertar timp de două decenii. Era prea devreme pentru o revoluție a etichetelor. Momentul renașterii vine în 1945. Odată cu eliberarea Franței și sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Philippe decide să celebreze victoria. Anul 1945 a dat, printr-un miracol climatic, și una dintre cele mai bune recolte din istoria omenirii. Pe etichetă, tînărul artist Philippe Jullian desenează celebrul „V” al Victoriei, încadrat de frunze de viță-de-vie. Gestul are un succes uriaș, iar baronul ia o hotărîre istorică: din acel an, fiecare recoltă de Mouton Rothschild va purta pe etichetă o lucrare originală creată de un mare artist contemporan. De-a lungul deceniilor, colecția s-a transformat într-un muzeu al modernismului. Iată o selecție: 1955 – Georges Braque: A desenat un profil de pasăre zburând deasupra strugurilor, inaugurând seria marilor maeștri moderni. 1958 – Salvador Dalí: A creat un desen suprarealist cu un miel/berbec naiv, cu o linie tremurată și o semnătură gigantică. 1969 – Joan Miró: O explozie tipică de pete de culoare primară (roșu și albastru) și ochi stilizați.1970 – Marc Chagall: Figuri plutitoare, o pasăre și o mamă cu copil, scăldate în lumina unui ciorchine de strugure. În 1973 – Pablo Picasso: Anul de glorie absolută. După o luptă diplomatică de zeci de ani purtată de Philippe, clasificarea oficială din 1855 a fost modificată prin decret de stat (singura modificare din istorie!), iar Mouton a fost promovat de la Deuxième Grand Cru Classé la rangul suprem de Premier Grand Cru Classé. A fost anul în care deviza castelului a devenit: „Premier je suis, second je fus, Mouton ne change.” („Primul sunt, al doilea am fost, Mouton nu se schimbă”). În 1975 – Andy Warhol a realizat, în stilul lui, Portretul pop-art al baronului Philippe însuși, multiplicat în nuanțe contrastante. În acest șir de semnături celebre s-a strecurat și un scandal. Pentru recolta anului 1993, pictorul francez Balthus a desenat silueta în creion a unei fetițe nubile nude. Cînd sticlele au ajuns pe piața din Statele Unite, Biroul Federal pentru Alcool și Tutun (ATF) a refuzat să aprobe eticheta, considerînd-o pedopornografică și interzicînd importul. Reacția baronesei Philippine de Rothschild a fost o lecție de umor și demnitate: a refuzat să ceară alt desen. Pe sticlele destinate pieței americane, spațiul destinat picturii a fost lăsat complet alb, gol, ca un protest. În mod ironic, sticlele cu eticheta cenzurată au devenit astăzi printre cele mai căutate de colecționari. De reținut modul în care se făcea plata artiștilor (nu foarte ieftini, de altfel): Philippe de Rothschild a impus o regulă strictă de la care nu s-a abătut niciodată: artiștii nu erau plătiți cu cecuri. Plata se făcea exclusiv în natură: cinci lăzi (60 de sticle) din recolta anului a cărui etichetă o desenau și cinci lăzi dintr-o recoltă mai veche, aleasă chiar de artist din pivnițele castelului. In vino pecunia!