Pentru cititorii care vor fi sărit în sus de bucurie, un duş cu apă rece! Nu este vorba de actriţa americană Winona Ryder nominalizată în mai multe rânduri la Oscar şi la Globul de Aur, ci de romanul Winona, sau surorile vitrege, publicat în 1873, în serial, aşa cum se obişnuia pe atunci, de către scriitoarea canadiană Isabella Valancy Crawford. Cunoscută mai ales ca poetă, Valancy Crawford (1850?-1887) s-a născut la Dublin, în Irlanda, şi a emigrat în Lumea Nouă, împreună cu familia, la vârsta copilăriei. Arhivele menţionează faptul că în 1857 tatăl ei deschisese un cabinet medical în vestul Canadei, la Paisely. Din păcate, cabinetul nu merge prea bine şi urmează alte peregrinări ale familiei prin noua lor patrie. La moartea tatălui, Isabella şi mama ei trebuie să se întreţină singure. Talentul literar, recunoscut de timpuriu, o împinge pe Isabella spre jurnalism şi literatură. A fost una dintre primele femei care au încercat să trăiască din scris în Canada. Primele ei publicaţii, o nuvelă şi o poezie, apar în 1872. În 1876 se stabileşte la Toronto, centrul cultural al Canadei anglofone, unde va locui până la moarte. Deşi extrem de prolifică – Valancy Crawford a publicat poezii, nuvele, literatură pentru copii – recunoaşterea a venit doar după moarte. Cu toate acestea, sărăcia, indiferenţa nu au descurajat-o niciodată. Pentru Winona, de exemplu, Isabella Valancy Crawford urma să primească un premiu de 500 de lire – sumă importantă şi acum şi pentru vremea aceea – dar nu a văzut niciodată aceşti bani. Revista care-i serializase romanul a dat faliment şi totul s-a dus pe apa sâmbetei, cu excepţia textului rămas în eternitate ca unul dintre primele romane canadiene.
Eroina principală este o băştinaşă, Winona, fiica unui reputat războinic huron, decedat în momentul când începe a se derula trama romanului. Winona este sora vitregă a Androsiei Howard, fiică de colonel, albă şi respectabilă. Romanciera uită să ne spună cum de au ajuns cele două femei surori vitrege. Poate se pregătea un nou roman serial cu această poveste?! Dar motivul celor două surori pe care soarta şi societatea ajung să le despartă are un iz romantico-senzaţionalist foarte agreat în epocă. Winona se dă de ceasul morţii (şi la propriu, şi la figurat) să o protejeze pe Androsia de logodnicul ei, Andy Farmer, un tip tenebros şi dubios, care este atras şi de exotica Winona. Valancy Crawford deschide naraţiunea în momentul în care în casa colonelului Howard soseşte Archie Frazer, un tânar frumos şi respectabil, care ajunge rivalul lui Farmer. Androsia este ascunsă în pădure de Winona pentru a scăpa de Farmer, dar din nefericire mizerabilul Hawk-eye (Ochi de vultur), un individ „bronzat“ cu origini rasiale incerte, o descoperă. Winona îl omoară şi o readuce pe Androsia acasă. Apariţia ei în casa Howard cu scalpul lui Hawk-eye atârnându-i la centură este o lovitură de teatru. Toate aceste emoţii sunt, însă, prea mult pentru colonelul Howard care îşi dă obştescul sfârşit. Archie Frazer devine protectorul celor două surori pe care le trimite la Toronto, iar apoi la proprietatea familiei sale, în regiunea Thousand Islands, pe malul fluviului St. Lawrence. Aici apare un nou pericol în persoana lui Harold Macer care câştigă încrederea familiei Frazer salvând-o de la înec pe Sidney, una dintre surorile lui Archer. Macer este, de fapt, tot Andy Farmer deghizat, el ascunzând atât o altă identitate cât şi o altă dramă. Macer este fratele vitreg al lui Archer Frazer. Tatăl lui Archer, căpitanul Richard Frazer, părăsise în Anglia un fiu niciodată recunoscut care acum dorea să se răzbune pentru condiţia sa de proscris.
Un conflict secundar al romanului e plasat în Montreal. Maşinaţiunile cochetei Cecil Bertrand care vrea să îl vrea de soţ pe Theodore Denville doar din motive pecuniare sunt dejucate de către Valerie Lennox, o înaltă doamnă din Montreal. Femeie cu experienţă şi dotată cu darul cunoaşterii oamenilor, Valerie acţionează precum zâna cea bună din poveste. Îi aduce sub oblăduirea matrimoniului pe vărul ei, Theodore Denville, şi pe Viola, una dintre fiicele Frazer. Tot ea dezvăluie într-o scenă de mare dramatism trecutul lui Harold Macer alias Andy Farmer. Valerie şi Macer fuseseră căsătoriţi şi avuseseră chiar o fică care decedase. În amintirea ei, Valerie îl imploră şi îl convinge pe Macer să renunţe la planurile lui de răzbunare asupra familiei Frazer.
Prezenţă spectrală care apare şi dispare pentru a deslega iţele tuturor acestor încurcate poveşti, Winona se sacrifică pentru binele surorii sale vitrege asumându-şi o inferioritate şi o inferiorizare considerată a fi inevitabilă de către albii canadieni, fie ei anglofoni, sau francofoni. Nimeni nu pune la îndoială „secolele de superstiţie“1 (176) în care au trăit „sălbaticii ei strămoşi“ (176). Winona are „mersul rasei sale, pasul lung, ca de panteră“ (187). Atunci când dispare în întuneric „nu face nici un zgomot“ (187). În consecinţă, dispariţiile şi apariţiile greu de înţeles ale Winonei nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare nici pentru narator, nici pentru cititor. Archie Frazer le aminteşte tuturor: „Nu uitaţi de rasa ei!“ (191). Frustratul şi nedreptăţitul Macer o împuşcă mortal pe Winona, dar este ucis de un brav Sherlock Holmes canadian, detectivul Fennel. Pe sacrificiul Winonei se întemeiază un viitor care nu poate fi decât roz. Trei cupluri îşi vor pune pirostriile şi se presupune că vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dolly Frazer se va căsători cu vechiul ei admirator, Roderick Armour, Viola Frazer, sora lui Dolly, va deveni soţia lui Denville, iar Androsia Howard îl va accepta ca soţ pe Archie Frazer. Pe gazonul din faţa casei Frazerilor seniori, Winona, care în timpul vieţii era adesea prezentată ca o „statue de bronz, aşa cum doar un indian poate deveni“ (153), e comemorată acum printr-o statuie în mărime naturală „sculptată în cea mai albă marmură care tocmai fusese plasată acolo“ (285). Impasibilă, îi priveghează pe toţi de dincolo de moarte. Cu acea cruzime tipică tinerilor, Archie îşi îndeamnă soţia să privească spre viitor: „Să lăsăm umbrele în urmă!“ (286)
Tot acest triplu happy-end se desfăşoară pe fundalul peisajului canadian, creionat, atent de Valancy Crawford în splendide nuanţe de pastel neo-clasic. În păduri cântă harfe eoliene. „Afară, pe pajiste, arţarii îşi îmbăţoşau în soare flamurile lor roşii de foc şi aur, iar volănaşele îmbârligate ale daliilor şi ale numeroaselor crizanteme ardeau cu luciri de pietre preţioase ivite din verdele blând, de culoarea smaraldului, al gazonului.“ (127)
Romanul Isabellei Valancy Crawford uneşte într-o tramă captivantă zona francofonă a Canadei cu cea anglofonă, pădurile din Ontario şi peisajul urban din Toronto şi Montreal, sugerând unitatea ţării ce tocmai îşi dobândise statutul de confederaţie în 1867. Această recentă unitate are nevoie, pentru consolidare, de o victimă sacrificială. Nu întâmplător, ea este băştinaşa Winona, sora vitregă şi vitregită a învingătorilor. Romanul lui Valancy-Crawford merită a fi reţinut pentru primordialitatea sa cronologică, pentru tabloul accentuat al mentalităţile timpului şi pentru că este o dovadă elocventă pentru condiţia autoarelor (canadiene) în secolul al XIX-lea.
Referinţe:
Isabella Valancy Crawford, Winona or The Foster Sisters. Peterborough, Ontario: Broadview Press, 2006.
_____________________________________
1 Citatele traduse de Mihaela Mudure