Anormalitate versus normalitate
Când privim textele cu caracter cultural din paginile revistei noastre, ne vine imediat în minte situația la zi, explozivă militar, din Orientul Mijlociu, cu atacul Statelor Unite și al Israelului asupra Iranului și cu înverșunata ripostă a acestui stat islamic, prin bombardarea nu doar a obiectivelor militare și a zonelor rezidențiale din Israel, ci și a bazelor militare americane din Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrain, Kuweit, precum și a orașelor din aceste state din regiunea Golfului. Și ne întrebăm: oare e în regulă să consemnăm noi aici pașnicele noastre evenimente literare, când lumea, iată, a intrat într-un conflict sângeros, care amenință să ne cuprindă pe toți? Nu e ca și cum am discuta despre sexul îngerilor când porțile cetății sunt asediate de dușmani care se arată gata să distrugă tot? Nu seamănă împrejurarea de acum cu aceea descrisă de expresia „Țara arde și baba se piaptănă”? Când vorbesc armele, muzele nu s-ar cuveni să tacă, așa cum considera Cicero? Am zice că e cazul totuși să ne vedem de treaba noastră, adică să consemnăm ceea ce se întâmplă relevant în spațiul cultural. Activitatea noastră obișnuită ține de ceea ce înseamnă normalitate. Pe când războiul acesta aberant e totuna cu anormalitatea. Și, pe cât ne stă în putință, nu trebuie să lăsăm normalitatea să fie sugrumată de anormalitate. (Red.)