CLIX
A câta oară zorii mă prind fără de somn?
Dă iarna buzna, anul își lapădă coroana,
Eu în surghiun, departe. Când ai să-mi curmi
prigoana,
Iar să mă chemi la tine, puternicul meu
domn?
Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta
plăpândă,
Ca peste o comoară în veci hărăzită mie
Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie
De inimi arzătoare și toate stând la pândă.
Ferește mai cu seamă să pleci pe
mare-albastră
Cu oacheșa aceea fățarnică și rece;
Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma
voastră,
Vă va stârni tempeste, corabia să-nece;
Căci te iubesc cu ură, întreg, și numai eu;
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu
Dumnezeu.