Un eveniment precum cel din februarie 2025, când Parisul a găzduit o reuniune despre AI cu lideri politici și patroni, la care au participat cam 100 de șefi de stat, spune mult despre cât de interesantă, dar și de îngrijorătoare, a devenit problema AI. În timp ce unii o văd ca pe un instrument important pentru progresul omenirii, alții o percep ca pe un coșmar totalitar, care tinde să înlăture sensibilitatea și creativitatea umană punând în loc o eficiență tehnologică uniformizatoare.
Pentru cei care nu văd un pericol iminent în AI, poate fi evocată tribuna apărută în „Le Monde“, în septembrie 2024, prin care membrii „Asociației Franceze de Formare Universitară pentru Meseriile Traducerii“/ l’AFFUMT explică cititorilor de ce ei cred încă în viitorul profesiei lor, în ciuda multor mesaje sceptice. Ei se referă, mai ales, la modul cum sunt descurajați, adeseori, tinerii interesați de traductologie, de către cei apropiați: „Dar de ce să te specializezi în traducere? Cu traducerea automată și acum cu ChatGPT, nu vei găsi niciodată un loc de muncă…“ E ușor de imaginat că de astfel de sfaturi și comentarii au parte mulți dintre elevi sau studenți din partea părinților. La aceasta se adaugă faptul că în presă, pe rețelele de socializare, sau în convorbiri cotidiene între avizați și mai puțin avizați, mesajele alarmiste proliferează anunțând o „perimare planificată“ a profesiei de traducător.
În acest context, membrii asociației l’AFFUMT propun o luare de atitudine, printr-un răspuns public: „Ni se pare esențial să le răspundem, fără să cădem în negarea realității sau să ne prefacem că avem toate răspunsurile; reamintind un anumit număr de fapte: inteligența artificială (IA) nu este nici noul reprezentant al Satanei pe pământ și nici soluția la toate problemele, cu care se confruntă omenirea astăzi. Și, ca în orice domeniu, nu trebuie nici să diabolizăm și nici să subestimăm fenomenul AI.“ (2024:f.p.).
Altfel spus, traducătorii constată că nu pare rezonabil să țină cu dinții de traducerea „bio“, cea făcută exclusiv de om, eventual consultând dicționare voluminoase, greu de manipulat și care există, în majoritatea cazurilor, și în versiune gratuită electronică. Un prim pas ar fi ca, măcar din curiozitate, traducătorii „bio“ să citească și sugestiile copilotului (avatar sub care se prezintă cel mai adesea AI) și, eventual, să-i ceară o altă versiune.
Pentru a aprecia corect contextul acestei cotituri spre AI, merită doar amintite câteva lucruri poate insuficient cunoscute de către publicul larg, ca acela că profesia de traducător acoperă „un număr mare de profesii și domenii (tehnic, științific, medical, economic, juridic etc.), care au evoluat profund în ultimii treizeci de ani. E important, de asemenea, să nu limităm traducerea la latura literară și culturală, ci să luăm în considerare și traducerea pragmatică (cuprinzând tot ce nu este traducere literară), dominantă sub aspect lucrativ.
Ar mai merita știut faptul că, în ultimele decenii, traducerea a trecut de la o „viziune artizanală“ la o „abordare profesională“, menită să ofere un serviciu societății și diverselor părți interesate (întreprinderi, servicii publice, sau simpli cetățeni). Câteva cifre sunt elocvente: în Franța, de exemplu, sunt între 20.000 și 50.000 de profesioniști care au contribuția lor consistentă la funcționarea economiei. Se pune atunci firesc întrebarea dacă putem ignora evoluțiile tehnologice. Iar răspunsul, firesc și el, ar fi: da, dar pe propria răspundere și cu unele consecințe… Mai rezonabil și rațional ar fi să cunoaștem aceste tehnologii și să le folosim moderat și în mod controlat. Istoria evoluției traducerii și a traducătorilor ne atrage atenția că, de ceva vreme, perspectiva asupra „traducerii automate“, socotită, la începuturile ei, o aberație și un risc de evitat, s-a schimbat și i se recunoaște chiar o anumită utilitate. Pentru a nu reface același parcurs al suspiciunii și rezervei exagerate, ar trebui să ne aplecăm cu mai mult interes asupra inteligenței artificiale…
Revenind la tribuna publicată de asociația l’AFFUMT, pare de bun-simț că o condamnare a utilizării AI, fără argumente solide, nu va împiedica în niciun fel difuzarea acesteia în noi și noi domenii.
Reacțiile radicalizate nu lipsesc, dar se dovedesc, în cele din urmă, ineficiente. De exemplu, grupul autointitulat „În carne și oase propune“ vine cu o soluție greu de realizat: „În fața AI, să păstrăm traducerea și creația umană! Colectivul de traducători, susținut de creatori din toate disciplinele face un apel la refuzul oricărei utilizări a inteligenței artificiale în literatură, cinema sau jocuri video.“ (2024: f.p.).
Alerta privind „un viitor saturat de conținut standardizat“ nu este cu totul nejustificată, dar, nu putem ignora nici că povestea cunoașterii și recunoașterii contribuției AI în domeniul traducerilor, concurența ei cu traducerea „bio“ este încă în desfășurare…
Din reacțiile la AI nu lipsesc nici episoade pe cât de amuzante, pe atât de neliniștitoare. Astfel, un lingvist de renume ca François Rastier a publicat în ianuarie 2025 cartea „AI m-a ucis: înțelegerea unei lumi post-umane“, un eseu scris ca urmare a unei întâmplări reale. Autorul relatează cum ChatGPT i-a declarat unui prieten al său că el, Rastier, a murit. Prietenul, intrigat, îi răspunde că nu e adevărat, fiindcă tocmai au vorbit la telefon. Dar ChatGPT insistă cu argumente specifice mediului său: „doar am avut acces la articole și la surse fiabile“…Am putea comenta, parafrazând un celebru filozof: post-uman, prea post-uman!
François Rastier apreciază că inteligența artificială trebuie plasată în contextul istoric al invențiilor și miturilor care au condus la creaturi de origine umană precum Golem și Frankenstein și altele asemănătoare, pe care ni le promit diverse distopii. El își face astfel datoria de a alerta, prin cartea sa, asupra rupturii pe care o introduce AI în lumea informației.
Oricum ar fi, în fața unui rival, puternic și performant, pe care omul și l-a creat (cu mâna/mintea lui) se pun întrebări legitime: Este oare mașina capabilă să înțeleagă singularitatea stilului unui autor, a ceea ce face acesta cu limbajul? Poate găsi ea, mașina, o strategie capabilă să restabilească o transformare atât de complexă?
Această primă întrebare și suspiciune ne conduce la o altă întrebare, veche și încă nelămurită, și anume ce înseamnă „înțelegerea“ unui text și, mai general, „citirea“ unui text, mai ales dacă împărtășim ideea lui G. Steiner, după care, „înțelegerea înseamnă… traducere“.
Putem oare susține, sau măcar imagina, că aparatul citește textul pentru a-l traduce așa cum o face traducătorul „bio“? Știm prea bine, și cercetători ca Marc Escola și Alexandre Gefen ne-o reamintesc, că: „Traducerea presupune implementarea unei forme de gândire extrem de rafinate.“ Ce va face oare AI cu jocurile de cuvinte, cu echivocul, cu calambururile, cu termenii reversibili, cu citatul implicit și cu multe alte subtilități, care scapă uneori și traducătorului „bio“? Încercăm să răspundem la această întrebare cu ajutorul unor cercetători specialiști în AI din România și din Franța…
Constantin Vică, filosof și specialist în etică aplicată, membru în „Consiliul Științific și de Etică în Inteligență Artificială“ din România, înființat tocmai din nevoia de a urmări evoluția AI și eventualele ei imixtiuni într-un domeniu sau altul, este optimist în privința puterii și persistenței factorului „bio“, a menținerii lui „Homo translator“ pe poziția celui care are ultimul cuvânt, chiar dacă AI îi rămâne un „bun companion“ în realizarea unei traduceri.
O viziune asemănătoare, privind AI, are și cercetătorul francez Cédric Villani, care propune încurajarea și formarea de cercetători talentați în domeniul AI, la toate nivelele, în toate domeniile.
Ironizând situația paradoxală în care se află AI, creată de om spre a-i fi de ajutor, unii concetățeni ai lui Villani îi adresează întrebarea dacă omul, pus față în față cu AI, nu a devenit obsolet, fiind în prezent depășit de ascensiunea impetuoasă a tehnologiei. Villani îi asigură că AI, asociată prea repede cu fantasmele (un robot monstruos greu de oprit, o mașină atotștiutoare care acționează din proprie inițiativă etc.), „nu este o inteligență propriu-zisă, ci un ansamblu de mecanisme și algoritmi, reuniți pentru a îndeplini anumite sarcini cerute de către om, pe care AI le face la cererea și sub supravegherea omului, spre a-i fi de folos.“(2025, f.p.,s.n.)
Referințe:
https://www.elysee.fr/sommet-pour-l-action-sur-l-ia/programme-sommet-pour-laction-sur-lintelligence-artificielle
https://unibuc.ro/despre-ce-ne-rezerva-viitorul-cu-filosoful-constantin-vica/ consultat pe 8/03/2025
https://www.fabula.org/actualites/107906/traduction-litteraire-et-intelligence-artificielle—theorie-pratique-creation.html consultat pe 18/03/2025
intelligence-artificielle-le-rapport-de-cedric-villani.pdf, consultat pe 20/03/2025
https://www.fabula.org/actualites/125203/francois-rastier-l-ia-m-a-tue-comprendre-un-monde-post-humain.html