Ochiul magic 16/2025

Lumea în care trăim

Zilele trecute, în jurnalele de știri, ne-a fost prezentat cazul unui senator al României (!), reprezentantul Partidului POT, care și-a falsificat CV-ul spunând că e absolvent de liceu, când el nu are decât opt clase (oricum, din declarațiile sale rezultă că ar fi început studiile liceale la 13 ani neîmpliniți!). Același ins preciza cu mândrie că urmează cursuri la o „academie“ din străinătate (în realitate doar o platformă de matrimoniale!). Omul e și dublu condamnat penal, fiindcă a condus mașina fără permis. Dumnezeule, cine a ajuns să ne reprezinte în cele mai înalte foruri ale țării! Realitatea noastră politică se dovedește mai rea decât cele mai rele vise. l Donald Trump a provocat încă un taifun planetar, declanșând războiul taxelor pe importuri. Toate statele lumii au de suferit, inclusiv America. A, da, există și excepții: Rusia, de exemplu, căreia liderul de la Casa Albă nu i-a aplicat astfel de tarife mărite. Justificarea: și așa economia Rusiei este afectată de război. În schimb, dubla măsură!, Ucrainei i s-au impus aceste taxări împovărătoare. Așadar, în viziunea președintelui american, spre deosebire de Rusia agresoare, Ucraina cea agresată n-ar fi avut de suportat daune și trebuie taxată? l Între timp, Putin a anunțat că refuză condițiile de armistițiu propuse de Washington. Se adeverește că intențiile de pace ale Moscovei nu erau sincere. De fapt, Rusia își urmează planul expansionist, refacerea imperiului sovietic. Săptămâna trecută, a avut loc un sângeros bombardament rusesc asupra orașului ucrainean Krivoi Rog, soldat cu 19 morți, dintre care 9 copii. Asta înseamnă pacea în înțelegerea Moscovei.l România, sat fără câini. E ceea ce putem zice când aflăm cine sunt cei care compun oastea de mercenari a lui Potra. O anchetă a Ministerului Apărării arată că 466 de cadre militare din armata română s-au transformat în mercenari care au plecat să lupte în Congo, ca ucigași plătiți: unii s-au retras din serviciul militar activ, alții, după stagiul din Africa, s-au înapoiat reangajându-se în armata noastră, iar alții, stupefiant!, au activat în Congo ca mercenari în vreme ce primeau de la statul român o indemnizație lunară, căci își luaseră concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de doi ani! Așa se îngrijeau de propriii copii rămași în țară: omorând oameni la mii de kilometri depărtare de casă! Aceștia sunt patrioții care se declară foarte nemulțumiți de statul român, pe care au de gând să-l „îndrepte“, chiar și folosind armele. (Cronicar)

Efectul de ecou: Tomisul Cultural (nr. 55, februarie-martie, 2025)

Revista constănțeană „Tomisul Cultural“ se dovedește o publicație deschisă, care găzduiește texte literare ale unor scriitori de valoare din toată țara: astfel, în nr. 55/ 2025 sunt prezenți Marta Petreu, Andrei Marga, Ovidiu Genaru, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Stan, Ion Tudor Iovian, Doru Mareș, Radu Dinulescu, Kocsis Francisko, Lucian Vasiliu, Traian D. Lazăr, Valeriu Stancu, Al. Cistelecan, Gabriela Adameșteanu, Constantin Călin și Eugen Uricaru. Acesta din urmă semnează un text confesiv intitulat „Partea mea de vină“, publicat în serial și ajuns la episodul XI. Între altele, apreciatul prozator face o trecere în revistă a realizărilor din mandatul său de președinte al Uniunii Scriitorilor: „Am apelat la senatorul Adrian Păunescu să susțină solicitarea U.S.R. pentru acordarea indemnizațiilor de merit. Senatorul a îmbrățișat ideea și, în final, a ieșit o lege de care se bucură creatorii din toate domeniile, nu doar scriitorii, ceea ce este foarte bine. Tot la senatorul Adrian Păunescu am apelat pentru a susține solicitarea U.S.R. privind compensarea pensiilor cu 50%. Discutasem în prealabil cu Ministrul Muncii care mi-a cerut să motivez cererea. I-am explicat – creatorii au, în general, pensii mici deoarece au avut slujbe modeste, principala lor ocupație fiind creația artistică. Această creație artistică dă identitate națiunii, statului. Firesc ar fi să fie recompensați de națiune, de stat. În luna mai 2005, Legea trecuse de Camera Deputaților și a fost promulgată anul următor. Ar fi bine de spus că până în prezent n-am solicitat nici indemnizația de merit și nici compensația la pensie. Dar asta e o altă chestiune și ține doar de propriile mele convingeri și nu de drepturile mele. Am reușit ca în scurt timp să punem la punct o rețea de șapte librării, subvenționate de U.S.R., în care să se vândă cărțile scriitorilor români, în diferite orașe ale țării. Am deschis șantierul unui hotel pe strada Căderea Bastiliei, pe un teren cumpărat încă din vremea lui Laurențiu Ulici. Asta mi-a adus un proces cu Fundația Soros, condusă atunci de Renate Weber care pretindea că ridicarea hotelului aduce prejudicii clădirii din proprietatea Fundației. Am câștigat procesul. După cum am câștigat până la Înalta Curte procesul deschis cu pretendenții la restituirea proprietății Casei Monteoru. Aceștia susțineau că donația prin care Casa Monteoru ajunsese la U.S.R. a fost făcută cu pistolul la tâmplă. Noi, Uniunea Scriitorilor din România, am prezentat instanțelor ziarul «Scânteia» din epocă, unde, pe prima pagină, se afla o fotografie. În fotografie se aflau, zâmbindu-și prietenește, doi bărbați: unul era Iosif Stalin, celălalt – donatorul Casei Monteoru, poziția sa nefăcându-l o victimă a persecuției comuniste, nici chiar din punctul de vedere al propagandei contemporane. Uniunea Scriitorilor din România a pierdut Casa Monteoru din pricina unui nou proces, pus pe rol în urma promulgării unei noi legi a restituirii proprietăților, după ce eu nu mai eram în funcție. Legea era nouă, dar adevărul era același. Uniunea Scriitorilor din România nu trebuia decât să înainteze, în apărare, aceleași documente în baza cărora a fost câștigat primul proces. Cel puțin, așa cred și mai cred că interesul Uniunii Scriitorilor era acesta și nu altul. […] Edițiile succesive ale Festivalului de Literatură de la Neptun au fost, într-adevăr, un eveniment major. Între laureați nume mari ale literaturii mondiale, scriitori care au venit în România, care au cunoscut așa România, care au scris, fiecare în felul său, despre România.“ Din câte știm, lucrurile s-au petrecut așa cum le prezintă Eugen Uricaru și meritele sale se cuvin a fi recunoscute. Cu o specificare strict necesară privind condițiile în care s-a retrocedat Casa Monteoru: Uniunea Scriitorilor nu a fost parte în procesul pe care moștenitorii l-au deschis împotriva statului român, pentru revendicarea proprietății respective. U.S.R. nu avea decât folosința Casei. Proprietari erau Primăria Capitalei și statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor. Uniunea Scriitorilor nici măcar nu a avut cunoștință de existența acestui proces. (Să bănuim că a fost vorba și aici, ca în atâtea alte cazuri, de o conspirație atent plănuită, de o înțelegere ascunsă și interesată pentru a obține cineva sau altcineva imobilul?) Când U.S.R. a aflat de lovitura în desfășurare și a cerut să intervină în proces, era prea târziu. (Cronicar)

Noutăți editoriale

Adrian Alui Gheorghe, scriitor redutabil care se manifestă cu egală înzestrare în mai multe genuri, poezie, proză, comentarii critice și publicistică, ne propune de data aceasta un roman cu un titlu expresiv ca un poem: Povestea elefantului care trăia într-o nucă (Editura pentru Artă și Literatură). Cartea e prezentată de Radu Paraschivescu: „Contururile și esențele lumii se schimbă de la o zi la alta, pe când protagonistul lasă în urmă prozaicul și se pregătește de o explorare neanunțată de nimic. Elefantul se face mic cât o gămălie. Sau poate nuca se dilată cosmic. Povestea pe care o scrie Adrian Alui Gheorghe, cu ricanările ei contramitologice, poate fi, în fond, tragicomedia oricărei trestii gânditoare care își pune în permanență întrebări.“ l La Editura Timpul din Iași, Niculae Manolache publică volumul de proză memorialistică Caracatița nu doarme niciodată, prefațat de Anca Mereuță: „Caracatița nu doarme niciodată nu s-a născut la întâmplare și face parte din același ciclu dedicat ororilor Securității. Pentru autor este esențial să spună adevărul și să demaște răul…“ De citit această „poveste din vremuri triste“. l Poetul și eseistul Olimpiu Nușfelean revine în atenție editorial cu un tom masiv de dialoguri literare intitulat Descindere în neliniști de taină (Editura Charmides), în care intervievează scriitori de referință din spațiul transilvan, dar și alte personalități literare din țară. l Câteva titluri de la Editura Polirom: Mihaela Miroiu, Avem loc unii de alții? Democratizare și feminism; Lilia Calancea, Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu; Cosmin Perța, Un loc îndepărtat, numai al lor (ego-proză). Lectură plăcută! (Cronicar)

Reviste literare – Dimineața cuvintelor

Dimineața cuvintelor“ este o revistă cultural-educativă pentru copii și tineret care apare la București, ca inițiativă a Filialei București de Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor. Directorul publicației este chiar președintele acestei Filiale, Petre Crăciun, care, în cel mai recent număr (nr. 1-2, 2025), semnează editorialul intitulat „Bună dimineața, Cuvintelor!“, unde face un bilanț al primului an de existență a publicației: „Între timp, revista noastră a poposit în multe locuri din țară și chiar mai departe, în Republica Moldova și printre românii din Ucraina.(…) În numerele care au apărut până acum am atras nume importante ale literaturii române, spre bucuria cititorilor de toate vârstele.“ Revista publică în acest număr ultimul text scris de mână de Alex Ștefănescu: „Volumele așezate vertical așteaptă de multă vreme să fie înviate de privirea unui cititor. Înșiruirile de semne din paginile unei cărți încep să existe abia în momentul când cineva le parcurge, le înțelege și își reprezintă – în trei dimensiuni – viața încremenită în ele.“ În sumarul bogat întâlnim numeroase alte semnături remarcabile, dintre care menționăm câteva: Varujan Vosganian, Arcadie Suceveanu, Passionaria Stoicescu, Carolina Ilica, Alexandru Mironov. „Dimineața cuvintelor“ este un proiect publicistic lăudabil, menit să stimuleze literatura dedicată celor mai tineri cititori și, deopotrivă, activitatea acestei Filiale a Uniunii Scriitorilor. (Cronicar)