Noutăți editoriale
În colecția Cartea Românească 100 a Editurii Cartea Românească, colecție în care sunt publicate titluri de referință din literatura română contemporană, înregistrăm apariția a două romane de excepție: Lumea în două zile de George Bălăiță (cu o remarcabilă prefață semnată de Răzvan Voncu), care deja a avut o primă cronică în revista noastră, și, cel mai recent, Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu, cu un studiu introductiv substanțial și extins (numără aproape 200 de pagini, practic este un volum în sine) datorat lui Marius Miheț, un inițiat fidel și pasionat în opera prozastică a lui Constantin Țoiu. Tot Marius Miheț este autorul notelor, al reperelor biobibliografice și al dosarului de receptare critică. Iată câteva considerații critice despre roman ale lui Marius Miheț: „Thriller epistemic și intelectualist, provocator prin ambiguitate și tulburător prin sensuri, dioramă a marginalității mitteleuropene de extraordinară forță creatoare, hartă polifonică a generațiilor unui sfert de veac sufocat ideologic, Galeria cu viță sălbatică se parcurge astăzi ca un roman cult al labirintului Istoriei în care se înghesuie, ca într-un Symposion tragic, o umanitate ce alunecă spre prăpastia barbarizării visând la o mântuire abstractă. (…) Hipnotizant și profund uman, texturat cu frumuseți criptice și adesea întunecate, panoramă a fantomatizării socialului și poem al vulnerabilității, o capodoperă scrisă de un vizionar din timpuri fără nimic de imaginat.“
Tot la Editura Cartea Românească apare volumul Cartea zilelor care n-au fost, semnat de un poet care s-a afirmat în ultimul timp, Mihai Firică; el este câștigătorul ediției 2025 a Turnirului de Poezie. Iată un tulburător poem din această carte: „Ce am avut de spus am spus,/ nu mi-am îndesat pietre în gură./ Am animat paginile ziarelor cu poze/ zugrăvite cu sânge stors din inimi haine./ Uneori trenul a lovit din plin, risipind bucăți din mine,/ carnea zdrențuită a înfrumusețat orașul/ ca un trofeu pentru foamea lor./ În orașul alb cu haine gri/ refrenul după-amiezelor este acompaniat de flașnetar,/ femeile din secolul trecut,/ îngândurate,/ îmi fac semne cu degetele învăluite în metal:/ dâre indescifrabile de cretă la tot pasul/ și doar eu știu să le citesc.“ (În orașul alb cu haine gri)
Doi dintre poeții valoroși ai generației ’80, Mircea Bârsilă și Ștefan Mitroi, ne propun volume noi de poezie, care merită atenția cititorilor și a criticilor literari: Mircea Bârsilă, Strigătul din oglindă, la Editura Limes („Nu mă mai tem de moarte:// în această privință/ sunt aidoma unei capre sălbatice/ lăsându-se mângâiată/ de un ascet cu plete și ochi albaștri – // după o îndelungată/ muncă de îmblânzire.“ (În această privință); Ștefan Mitroi, OM de pământ, la Editura Junimea („Zic să mai încercăm,/ să nu ne dăm încă bătuți./ Unul dintre noi/ va reuși în cele din urmă/ să învingă moartea!“ (Învingători)
Un alt poet optzecist, Daniel Pișcu, își antologhează poezia sub egida Editurii RoCart, în cunoscuta serie Opera poetică. Deocamdată ne propune volumul întâi. Prefața cărții este semnată de Ion Bogdan Lefter: „Daniel Pișcu – poet «cu operă», perfect legitim într-o colecție care se cheamă chiar așa, Opera poetică. Nume important al postmodernității literare românești. Sună cam prea solemn pentru un autor structuralmente ludic, cum spuneam? Oridesprece ar scrie, el țintește departe, deși pare că glumește mai tot timpul. Își permite! Poet adevărat – Pișcu“. Iată și un scurt poem: „De-atâta cald, de atâta bine/ voi mai putea să scriu despre tine,/ iubita mea ca o carte,/ de-atâta răsfoit,/ de-atâta citit,/ de-atâta conspectat,/ paginile s-au dezlipit,/ desfoliat?“ (Iubita mea ca o carte).
Semnalăm încă două volume de versuri : Ioan Vintilă Fintiș, Iluzie cu dirijor, versuri, Editura Princeps Multimedia, și Ioan Barb, Îmbălsămări, versuri, Editura Limes.
După cum se vede cu ușurință, neîncetat apar cărți de beletristică, într-un ritm care excedează capacitatea de receptare critică, fie și a unei reviste săptămânale și cu o întreagă echipă atentă de critici și recenzenți. Așadar de scris se scrie, de publicat se publică, slavă Domnului. Dar de citit se citește? Aici răspunsul este fără doar și poate acesta: se citește din ce în ce mai puțin, descurajant de puțin. E aici un dezechilibru care nu anunță vremuri bune pentru literatură. (Cronicar)
Reviste literare – Orizont (nr. 3/ 2026)
A apărut numărul 3 al revistei Orizont, o construcție publicistică solidă, care se citește cu interes de la prima la ultima pagină. Parcurgând sumarul, avem proba convingătoare a forței intelectuale și scriitoricești reunite în jurul lunarului timișorean. Alexandru Budac comentează critic Revărsatul zorilor, o carte de proză scurtă a lui Iulian Bocai; Marcel Tolcea îl evocă pe Petre Stoica „în cei trei ani jimbolieni“. Colegul nostru omniprezent publicistic Cristian Pătrășconiu îl intervievează pe „un băiat simplu din Buzău“, Adelin Petrișor, apreciat corespondent de război. Iar Cristina Chevereșan, la cronica literară, analizează volumul acestuia intitulat În direct din linia întâi. Și Alexandru Oravițan are în atenție două cărți de proză, semnate de Adrian G. Romila (Zaruri și minuni) și Dan Stanca (Sabia vieții). La ancheta revistei („În ce capitol al istoriei credeți că ne aflăm acum: comedie, tragicomedie sau realism magic?“), realizată tot de Cristian Pătrășconiu, răspund: Adrian Alui Gheorghe, Alexander Baumgarten, Dan-Liviu Boeriu, Vitalie Ciobanu, Emilian Iachimovski, Toma Pavel, Ovidiu Pecican, Dan Stanca, Marius Vasileanu. Grațiela Benga scrie despre volumul lui Valentin Constantin De ce privim în direcția greșită, iar Alexandru Colțan – despre romanul Îngerii de bronz de Angela Martin și despre volumul de eseuri Jocul de-a lumea de Horia Al. Căbuți. Dan C. Mihăilescu îi face un portret actorului Marius Manole. Valentin Constantin răspunde la întrebarea: „Un moment internațional realist?“; Mădălin Bunoiu ne vorbește despre România care investește în aplauze. Sorin Trâncă ne descrie Beninul african, în vrăji cu păpuși voodoo și pitoni citadini. Marian Odangiu recenzează volumul de versuri 9 din 10 să plouă de Adrian Bodnaru. Smaranda Vultur semnează o pagină cu titlul Unde (mai) este acasă în război?, iar Tudor Crețu publică partea a doua a eseului La patria genética. Arleen Ionescu și Dana Percec, sub titlul Mieke Bal: o reverență, evocă personalitatea acestei distinse profesoare universitare căreia i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara. Îi putem citi, ca de obicei, pe Vladimir Tismăneanu (Face Off), Viorel Marineasa (Transfugii), Alexandru Potcoavă (În trecere socialistă), Călin Andrei Mihăilescu (Ruggero Pierantoni), Paul Eugen Banciu (Vălul Mayei), Pia Brînzeu (În Balcani), Robert Șerban (Lecția extraterestră), Gabriela Glăvan (Arta doliului), Claudiu T. Arieșan (Marile călătorii interioare), Adriana Cârcu (Zaboravi), Radu Pavel Gheo (Reviste și gazete), Nona Rapotan (5 de Rapotan), Daniela Șilindean (Maladype – anatomia unei companii la sfert de veac), Dana Chetrinescu (Grădina zoologică și indulgențele), Ciprian Vălcan (Urși Panda), Adina Baya (Doliul latent), din nou Cristina Chevereșan (Agnes și pesta: o speculație) și, desigur, admirabilul Ioan T. Morar (Napoleon, Provensalul). Am lăsat la urmă un nume: Mircea Mihăieș. Pe care îl putem întâlni în postura de cronicar literar, exersându-și extraordinara înzestrare critică pe o carte recentă din literatura noastră (nici nu contează despre ce carte e vorba). De reținut este demonstrația de subtilitate critică pe care o oferă în cronica sa, creație în sine, în prelungirea îmbogățitoare a romanului discutat. Mircea Mihăieș scrie atât de rar, dar atât de bine. Am vrea să ne întâlnim număr de număr cu textele sale critice privind literatura actuală românească; ar avea de câștigat și revista, dar și, în general, exegeza noastră literară. (Cronicar)
Reviste literare: Apostrof (nr.3/ 2026)
Remarcabil este și numărul din luna martie al revistei clujene Apostrof. Dosarul revistei îi este dedicat excepționalului poet Leonid Dimov, la centenarul nașterii sale, și este realizat de Ion Bogdan Lefter, care ne furnizează „inedite ale marelui oniric și metafizic“. Precizează Ion Bogdan Lefter: „Ileana Dimov-Moise nu mai scosese de mult pungile din debara.(…) Nu mai știa ce conțin. Le-a readus la suprafață, a privit, le-a răsfoit și-mi spusese dinaintea vizitei, la telefon, că ar fi unele lucruri care m-ar putea interesa.(…) Pe… scurt, am preluat «marfa» în două sacoșe mari și am început cercetarea, descifrarea etc. Primele rezultate – în acest Dosar Apostrof. Versuri inedite sau probabil inedite ale unui imens poet. Cu pagini scanate. Și fotografii din arhivă.“ Original și emoționant este și modul în care revista marchează cei 25 de ani scurși de la plecarea dintre noi a lui Laurențiu Ulici. Redactorul-șef al revistei Apostrof ne reamintește meritele și realizările pentru breaslă ale celui care a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și are ideea de a publica un grupaj de poeme de tinerețe scrise de Laurențiu Ulici. Remarcă Ion Vartic: „Într-o veche tradiție europeană, deci, el a fost, în sens existențial și estetic, un ingenioso.(…) Ca președinte al Uniunii Scriitorilor, Ulici a avut inițiativa de a fonda Alianța Națională a Uniunilor de Creatori. Datorită acestei alianțe, artele românești supraviețuiesc încă în aceste vremuri de restriște pentru ele.“ Cum spuneam, Apostrof reproduce câteva dintre poeziile de tinerețe scrise de Laurențiu Ulici. Publicăm și noi „poemul eliptic“ 18 – de recitat și de indus în eroare orice comisie la proba de actorie, căci e gândit „fără s, ș, j, ț, k, z, x, w, y“, un poem „emblematic pentru ludicul Laurențiu Ulici“: „Anume gând ne rupe uneori/ Bogat în ploi cu urme de pământ/ Cântecul uitat de-atîtea ori/ de cîte ori ne cheamă-un dor de vînt…/ E tulbure pădurea ca un mit/ Fără poveri de-armuri patriarhale/ Galopul calului de coama lui umbrit/ Hohot temător coboară-n vale/ Ideolul de lemn mai arde încă/ lîngă-o mână de femeie vinovată/ Mărul strâns de patimă adîncă/ nerotund rămîne ca o pată,/ Ora cade – abrupt până la nume/ Pe-un trup cândva dogoritor/ Roiuri de uitări uitate anume/ Te deplîng în frigul unui cor/ Umbra fără trup mai are-un drum/ Vântul cade negru ca un fum…“ Din același număr al revistei, sunt de citit: Revenire la spiritul critic de Răzvan Voncu, O erotică axiologică de Mirela Nagâț, Pagini de jurnal de D. Țepeneag, Puncte de reper de Nicolae Oprea și Ion Mureșan despre poezia lui Aurel Pantea, Ferestre întredeschise de Ion Pop, Sub lupa memoriei („Funeraliile lui Koba“) de Vladimir Tismăneanu, eseul Joyce și povara genialității de Ștefan Melancu, Viața în rețea („Șapte ispite“) de Mihnea Măruță, eseul Steaguri, ramuri verzi și sticle de șampanie de Mircea Moț, cronici literare de Dan Gulea și Radu Constantinescu, poeme de George Vulturescu, Oana Goia și Persida Rugu, proză de Vasile Gogea și Ileana Urcan. Apostrof, de citit! (Cronicar)