„Răsucirea. Triumful provinciei, amurgul imperiilor“ este un proiect de cercetare vizuală conceput de Călin Dan și Celia Ghyka pentru spațiul de la parterul MNAC. Proiectul reprezintă cea de-a doua manifestare, după cea de la Kunsthalle Bega, din Timișoara, în 2023, intitulată „Răsucirea. 5 niveluri pentru edificarea Banatului etern“. Actuala expoziție reprezintă din perspectivă teoretică/filozofică o dezvoltare a propunerii anterioare, conturându-se tot în jurul conceptului platonician al „răsucirii“, aceasta fiind considerat o acțiune „necesară pentru a ajunge la contemplarea Binelui, întâi prin desprinderea din prizonieratul ignoranței, apoi prin revenirea în peșteră pentru a aduce iluminarea (și dezlegarea) celorlalți“, după cum se menționează în textul curatorial.
Ineditul acestui amplu proiect de istorie culturală și vizuală unic în practica artistică autohtonă constă, la nivel formal, în modul de prezentare, și, implicit, prin mesajul pe care îl transmite. El este structurat într-un parcurs nelinear și dens, unde co-existența genurilor, tehnicilor și perioadelor istorice se materializează într-o instalație de o mare complexitate vizuală. Aceasta conține o simeză unde sunt expuse peste 80 de lucrări semnate de 45 de artiști contemporani, 22 de vitrine concepute, fiecare, în funcție de obiectele pe care le găzduiește. Sunt un piese istorice, tehnice, etnografice, de științele naturii, de arheologie, artă populară, de geologie, ceramică, artă decorativă, ș.a., precum și o serie de spații pentru proiecție. Este vorba de piese de referință atent selectate, ce provin din colecțiile a 19 muzee din țară. Este important de menționat faptul că, în tot acest labirint de forme, vizitatorul se poate orienta/edifica cu ajutorul unui catalog bine conceput și ușor de manevrat, rezultatul palpabil al unei munci de culise cu totul impresionantă.
Urmărind parcursul expozițional care, în aparență, poate părea unul aleatoriu, în final înțelegi că, de fapt, acesta este riguros controlat. Punerea în scenă are la bază o viziune regizorală sofisticată, menită să inducă conexiuni surprinzătoare, stări, atitudini ori sentimente. Multitudinea de obiecte este expusă într-o scenografie rafinată, asemenea unui palimpsest care reflectă structuri materiale, culturale și spirituale cu o puternică combustie metaforică, favorizând diverse tipuri de lectură. Reconstituirea epocilor sau perioadelor nu urmărește firul cronologic, acestea fiind distribuite și asociate pe coordonatele unui concept curatorial ce transmite, ca sugestie permanentă, tema enunțată încă din titlu: „triumful provinciei, amurgul imperiilor“. De aceea, atât lucrările de artă, secvențele video și piesele expuse, prin felul în care sunt distribuite, conturează un anume tip de relații, ele fiind asemenea actorilor din teatrul contemporan, elemente relevante într-un discurs regizoral dominant. Panotarea, extrem de elaborată, creează asocieri, cel mai adesea surprinzătoare, dar nu întâmplătoare, care activează spectatorul în dinamica unor fire narative complexe, care îi acaparează atenția și îi solicită afectul. Nu abundența izvoarelor care pare copleșitoare, la o privire superficială, este impresionantă, ci finețea raportărilor, a conexiunilor, a provocărilor de natură culturală sau afectivă pe care aceste apropieri le produc. Propunerea citirii prin perspective multiple de percepție generează nu doar o dinamică a receptării, dar și o formă de reabilitare a umanului în dimensiunea sa nobilă, aceea a creativității ca element important de îmbogățire a realității. Lucrările se resemantizează reciproc, construind un dialog al diversității alimentat de similitudini sau contraste, care induc diverse chei de citire din perspectivă istorică, socială și nu în ultimul rând, politică. Este probabil, suficient să exemplificăm, în acest sens, cu totul aleatoriu, conținutul unei singure vitrine: o bâtă de la începutul secolului trecut, două bastoane, din aceeași perioadă, sculptate cu motivul șarpelui, un vas aparținând Culturii Cucuteni și o haină veche brodată cu motivul broaștei înghițite de șarpe, un împrospător de pâine, o țiglă-olan, un șarpe sculptat în marmură din epoca romană și o sabie geto-dacică cu două tăișuri. Fiecare dintre acestea are o încărcătură epică și simbolică proprie, iar simpla lor alăturare într-un spațiu bine delimitat creează conexiuni intenționate, sugerate dar niciodată forțate, pentru a lăsa vizitatorului libertatea de a-și crea propria poveste.
Nu ar fi nimic mai impropriu însă decât să cantonăm expoziția într-un spațiu rupt de realitate. Indiferent de vechimea obiectelor expuse, ea este în mod prioritar o radiografie a timpului prezent, fiind structurată după chipul și asemănarea autorului/autorilor dar și a fiecăruia dintre noi. Într-o lume tot mai volatilă, mai puțin consistentă material dar mai ales spiritual, la nivel individual, fiecare își asumă propriile-i drame, alegeri sau decizii. Parcursul care este unul inițiatic, ca și întoarcerea către orizontul platonician, nu ține doar de o salvare personală sau colectivă din peștera ignoranței, a rătăcirilor și a regimurilor strâmbe, el propune o cale de reînnoire a noastră și a lumii.
Tonul nostalgic în care este conceput întregul traseu vizual îmi sugerează citirea „Republicii“ lui Platon în cheie nicasiană, în sensul că pesimismul filozofului grec este livrat într-o formulă atenuată, prin care omul poate să acceadă la realitate prin intermediul artei. Și pentru că tot am amintit de Constantin Noica, am putea numi „Răsucirea. Triumful provinciei, amurgul imperiilor“ o bine împlinită „ispravă culturală“, care oferă sens și continuitate unui peisaj artistic tot mai arid. Astfel, discursul referențial propus de Călin Dan și Celia Ghyka devine o materializare din perspectivă vizuală a unui ofertant jurnal de idei, fiind o premieră în peisajul artistic actual din România.