Ion Pillat, Familia din vers nu este o simplă antologie din opera unuia dintre cei mai importanți poeți ai literaturii noastre moderne; autoarele, Monica Pillat și Carmen Brăgaru, reunesc poeme din diverse volume, manuscrise, versuri inedite, risipite în presa vremii sau aflate în arhiva familiei, urmând chiar structura familiei lui Ion Pillat, pe care le însoțesc, după exigențele unei ediții academice, cu un bogat aparat critic, informații numeroase și verificate temeinic, printr-o nouă lectură a epocii, dar și prin apelul la memoria nepoatei Monica Pillat care își caută copilăria și sufletul, ecourile lor, în „jindul după o vreme netrăită“. Familia din vers este un fapt de istorie literară, de o valoare incontestabilă și, deopotrivă, o „afacere de familie“, cum se vede chiar în cvartetul sumarului; Versuri pentru soție, Maria Pillat-Brateș, Versuri pentru fiica Pia, Versuri pentru fiul Dinu și Ion Pillat: Familia din vers re-prezintă o structură literară prin aceea familială, poemele pillatiene și locurile care leagă viața de literatură, o relație intimă unică, asumată, cum nu este alta, probabil, în literatura noastră: Maria Pillat-Brateș, soția pictor și copiii Pia și Dinu vin în poezie împreună cu memoria locurilor unde vor fi trăit, la casa Brătienilor de la Florica, la moșia tatălui de la Miorcani ori la casa de la Balcic.
Ion Pillat este un poet norocos, pentru că, iată, este unui dintre puținii scriitori interbelici care are o posteritate foarte activă, opera sa fiind retipărită, în diverse ediții, antologii și în diferite momente, actualizând-o mereu pentru un public „nou“. Lui Aurel Rău și Cornel Ungureanu, li se adaugă, printre editorii calificați, Cornelia și Monica Pillat, o familie dedicată poetului de la Florica și Miorcani, care găsește temeiurile lucrării ei nu doar în opera poetului, ci și, de pildă, într-o fotografie de familie ce oferă editoarelor ideea, sugestia, ipoteza antologiei: „Un instantaneu de pe la sfârșitul anilor ’20, precizează Carmen Brăgaru, în care aparatul de fotografiat îi imortalizase pe părinții Ion și Maria, încadrându-și odraslele într-una din vacanțele estivale la Carmen Sylva, ne-a sugerat în cele din urmă un cvartet al secțiunilor pentru Familia din vers“. Apoi, anul 2025 are o semnificație specială pentru biografia „dinastiei literare pillatiene“, unică în literatura română: „Prin «reunirea familiei în vers», mărturisește Monica Pillat, am dorit să pomenim cei 110 ani scurși de la căsătoria poetului și să aprindem simbolic o candelă pentru Ion Pillat, de la a cărui moarte, în 2025, se împlinesc 80 de ani, pentru Maria și Dinu Pillat, dar și pentru fratele poetului, Nicolae Pillat, de la morțile cărora comemorăm 50 de ani, pentru Cornelia Pillat, de la moartea căreia au trecut 20 de ani, și în amintirea Piei Pillat Edwards, stinsă din viață acum 14 ani“. Despre opera lui Ion Pillat s-au pronunțat, probabil, toți criticii importanți din epocă și după aceea; biografia sa, fixată în dicționare și istorii literare este, acum, completată de cele două autoare ale antologiei Familia din vers, care așază în circuitul curent lumea pillatiană prin conexiunile oferite de textele poemelor, puse în valoare de Carmen Brăgaru, dar și prin povestea scrisă de Monica Pillat cu talent de prozatoare în Cuvântul introductiv, Ion Pillat și cultul amintirii, precum și într-un orizont liric pe care îl dezvăluie Ecourile din cele șapte poeme tipărite într-o Addenda din finalul volumului editat în excepționalele condiții grafice, obișnuite de acum, ale Editurii Spandugino.
Frapantă este, în opera pillatiană, minuțiozitatea cu care poetul notează locul și data, uneori, și împrejurările scrierii poemelor: „Faptul că fiecare text este însoțit de data și de locul compunerii, scrie Monica Pillat, iar uneori chiar de scurte destăinuiri privind mobilul inspirației, ne arată dorința poetului de a fixa în acest mod «eternitățile de o clipă» ale trăirilor sale“. Mai mult încă, acolo unde nu există date despre ziua, anul și locul redactării textelor, apar notele de subsol ale editoarelor, consistente, exacte, conturând în evocări pline de farmec spațiul afectiv al poeziei însăși. Cele aproape cincisprezece locuri, de la Florica, Miorcani, Balcic, la Paris, București, Constanța, Iași, Snagov, Predeal, Techirghiol, Câmpulung, Dorohoi, Roman și Călimănești, circumscriu drumurile poetului, vasta sa geografie, în vreme ce fotografiile, instantaneele, reproducerile după acuarelele Mariei Pillat-Brateș, fotocopiile după manuscrise, cărțile „păstrate de la el“, aducerile – aminte, dedicațiile poetului, mărturiile fiului Dinu, ale fiicei Pia și nepoatei Monica constituie ceea ce aș numi papirosfera pillatiană, lumea de hârtie a familiei, recompusă de Monica Pillat în tot farmecul arhaicității sale, aruncând în trecut năvodul amintirii, asemeni unui vânător al visurilor, cu nostalgia „țărmului șters al ultimului Thule“: o ipostază a poetului însuși dintr-un poem precum Fereastra ta deschisă e pe mare: „Fereastra ta deschisă e pe mare,/ Visarea mea pe ape se deschide…“.
Poezia lui Ion Pillat se poate citi, iată, și prin „lentila“ acestei papirosfere care dezvăluie alte dimensiuni ale receptării. Altfel se citesc poeme precum Scrisoare sau Toamnă la Miorcani, în evocarea atmosferei inconfundabile a Miorcanilor, iar pastelurile despre Balcic sunt „replici“ lirice la picturile Mariei Pillat-Brateș și ale altor pictori interbelici, atrași de farmecul pătrunzător al stațiunii regale de la țărmul bulgar al Mării Negre. În dialog cu acuarelele soției se citesc și numeroasele poeme cu „naturi moarte“ ale „trandafirului din pahar“ și lalelelor, bibeloului „de pe masa mea“ din Căprioara de porțelan, cu „putregaiul și apele amare“ din Balta, o mănăstire din preajma Iașilor ori o miniatură persană. Elegiile și poemele de o picturalitate apăsată fixează atmosfera orientală și balcanismul poeziei lui Ion Pillat, cu „templul“ de la Florica sau „casa amintirii cu obloane și pridvor“ de la Miorcani.
Familia din vers întregește profilul unui poet cu o operă unică în istoria literaturii noastre moderne.