De libertate
Într-un tîrziu ceas
Lumea s-a schimbat
Încerc să văd totul
Prin geamul mat
Deschisă poarta asupritoare
Părea că dă semne
De libertate
În camera închisă
Pe dinafară cu o cheie boltă
Pe nevăzute
Fata dormea cu spatele
Spre ușă
Ploua torențial
Încă un flacon golit
Și încă o substanță
Nevăzută supusă
Simțită
Otrăvitoare
Intră pe sub ușă
Corole
Se putea intra ușor
Nu era poartă
Încadrată între două laturi
De ceață
Grădina părea suspendată pe nori
Fie ce-o fi mi-am spus
Cu bărbia tremurînd
Și cu ochii lucind a febră
Am să trec peste toate aceste vedenii
Dar nu sunt vedenii fata mea
Îmi spuse acela care
Înainta
În fața mea
E un rai de flori adevărat
Uite o tulpină și încă
O alta ba chiar și frunze
Îmi mai spuse acela
Pășind printre
Corolele smulse
Liber
Stai mai stai puțin mă oprea
Acela să trec printre rînduri
De fapt ținea poarta închisă
Cu propriul trup
Și nu puteam trece
Halucinante imagini
Peste puntea fragilă
Crăpată pe alocuri ca și cum
Ar fi fost de sticlă
Hai vino mă atrăgea acela
Către poarta închisă cu trupul lui
Și eu mă gîndeam
Cum să-i trec peste față
Oprită între rînduri
Prizonieră
În grădina de ceață
Mai mult de atît
Ți se pare mi se spunea
Sunt aici lîngă ușă
Lîngă multele pahare
Experimentale
Toate se desprind ușor
Și se montează la loc
Sunt pe aici destule șuruburi
Și cuie și nu ți se poate întîmpla
Nimic rău
În atelierul meu de tinichigerie
Vezi? Metal peste metal
Ai de toate chiar și băutura amară
Pe care s-o bei
Cît ai clipi
„Pe punte de luntre aflîndu-mă
Și cum treceam printr-un pericol mare
Doamne, copilule din flori
Șuieram a pierzare”
A scrie
Un caiet început
Cu foile smulse
Ce vrei mai mult
De atît spuse el
Care mă urmărea
Cu bunăvoință
Uite fiecare foaie e scrisă
Nu-ți fie teamă că e smulsă de vînt
Ți s-o întoarce cîndva
Am încercat a vorbi
Dar gura deschisă
Niciun sunet nu putea rosti
Vrei să-mi spui ceva
Se întoarse acela cu fața
Spre neant
Ca și cum chiar mie
Îmi vorbea
Despre foile scrise pe care
Cu bunăvoință
Din caietul rănit
Le smulgea
Cu caietul pe genunchi
Din nou stau
Cu caietul pe genunchi
Și mi-e cald
Și tremur de frig
Vine pieziș lovindu-mă
Cu lumina-i creată
Roșia rază
Necruțătoare
Ora de scris
Ca ora de latină
Sau de geometrie
O severitate în haine de bal
O asprime
În reverență
Condus de luminile
Unui roșu amurg
Unui necruțător răsărit
Mă supun a trece peste tine
Roșia rază necruțătoare
Care de toate nuanțele se golea
Ca un școlar într-o clasă eternă
În retragere și în înaintare
Bombe dansînd ucigaș
Un elf în grădină
Pe vrejul dovleacului
Acoperindu-și cu floarea galbenă
Genunchii dezgoliți
Un elf în zbor
Atacat de păsări sure
Care pot fi doar grauri
Dar acoperă norii
Ca avioane de luptă
În cerul umed.