Din revistele literare
„Luceafărul de dimineață“ (nr. 2) marchează, prin editorialul lui Horia Gârbea, noul redactor-șef, cei 35 de ani de apariție neîntre ruptă din seria nouă a acestei publicații, fostă „Luceafărul“ și devenită apoi „Luceafărul de dimi neață“. Tot Horia Gârbea semnează și cronica literară (el ne dă senzația că ar putea scrie singur toată revista de la prima și până la ultima pagină și tot ar mai avea ceva de spus…). Versuri publică Flavia Adam, Mihaela Stanciu, Aurora Popescu și Florentina Chifu; Răzvan Voncu scrie despre talent și vocație; Eliza Rosana Tiu, elevă, debutează cu un fragment de proză; Dan Stanca exprimă „opinii radicale“ cu titlul Recurs la mitologie. Ajuns la vremea confesiunilor, Mircia Dumitrescu stă de vorbă cu Ion Bogdan Ștefănescu, iar Nora Iuga, într-un dialog cu Angela Baciu, mărturisește că-și dorește să devină centenară. La ancheta revistei cu tema „Omul și opera“ răspund Horia Al. Căbuți, Ioana Ursu, Liviu Capșa și Ioan Holban; Angelo Mitchievici semnează cronica filmului, Doru Mareș – cronica teatrală, iar Aurel Maria Baros – cronica plastică. Numeroase recenzii completează sumarul acestui număr substanțial al revistei. l O revistă remarcabilă prin fiecare nou număr al său este „Atitudini“, care apare la Ploiești. Din numărul 1/ 2025, recomandăm rubrica Argument, în cadrul căreia Dan Gulea analizează romanul Soarele negru de Bogdan-Alexandru Stănescu. Tot Dan Gulea ne propune un subiect critic foarte interesant, o privire asupra unei dimensiuni creatoare mai puțin cunoscute a lui I.L. Caragiale, cea de traducător. E de precizat că textul din „Atitudini“ reprezintă o notă asupra ediției Caragiale traducător, în curs de apariție la Editura Cartea Românească. Horia Gârbea este și el prezent cu o însemnare despre cenaclurile literare ale anilor 1980. Am citit cu interes și proza scurtă Manolo, Picasso of shoes!, sub semnătura lui Bedros Horasangian. De menționat comentariul critic semnat de Dorin Stănescu despre volumul Un turn de fildeș în comunism? de Cristian Vasile. l Am primit și nr. 2 din acest an al revistei „Ramuri“. Am observat absența din sumar al obișnuitului editorial semnat de Gabriel Coșoveanu (înlocuit de cronica literară semnată de Gabriela Gheorghișor la romanul Nickel de Cristina Hermeziu). Cristian Pătrășconiu, omni prezent publicistic, consacră două pagini de comentariu critic Cărții negre a comu nismului. Robert Șerban publică un extins fragment dintr-un interviu pe care i l-a luat, în anul 1999, poetului Petre Stoica, atât de prețuit și emblematic pentru Banat. Marian Ilea e prezent cu două pagini de proză, Antonio Doda, cu o pagină de poezie. Se regăsesc în sumar, de asemenea, două nume prestigioase care dețin tradiționale rubrici fixe, Gheorghe Grigurcu și Nicolae Prelipceanu; carnetul plastic îl are titular pe Cătălin Davidescu, iar cronici de carte semnează Gela Enea, Toma Grigorie, Dan Ionescu și Cristian Liviu Burada.
Altă săptămână, alte titluri noi
Doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai generației literare ’80, un poet și un prozator, revin în atenție cu două volume noi. E vorba despre Liviu Ioan Stoiciu, care semnează la Editura Limes volumul de versuri Mersul lucrurilor. E o carte puternică, substanțială, care poartă amprenta tematică și stilistică inconfundabilă a acestui poet de o factură specială: „Are lângă el o scriere neterminată. Bâiguie:/ nu mi-e bine cu mine. Încotro să o mai iau. Am tot încercat/ o cale sau alta. Nu-s de niciun folos/ desfătările…// Își reia în fiecare zi aceeași jelanie – nu-l ajută la nimic,/ dar altceva nu știe/ se să facă. Lumea trece, el rămâne parcă neschimbat…“ Iar Dan Stanca ne propune un nou roman, Fericiți cei morți, apărut la Editura Cartea Românească. Editura alege să-l prezinte cititorilor prin cuvintele lui Paul Cernat: „Există, într-adevăr, un filon al prozei ruse, Dostoievski în primul rând, și al realismului magic sud-american în proza lui Dan Stanca, însă prozatorul cu care are cele mai multe elemente în comun rămâne, fără doar și poate, Mircea Eliade. (…) Dan Stanca este unul dintre puținii «creatori de lumi» ai prozei românești postdecembriste, un prozator de cursă lungă, capabil să-și consolideze proiectul narativ de la un volum la altul.“ l La Editura Tracus Arte vede lumina tiparului volumul Dialogurile Atitudini (2021-2024), coordonat de Dan Gulea, care cuprinde convorbiri cu 18 „personalități contemporane, atât de ambitus internațional, cât și de relevanță locală“ ale lumii noastre cultu- rale, convorbiri apărute inițial în revista „Atitudini“, editată de Casa de Cultură „I.L. Caragiale“ a municipiului Ploiești (un număr recent al publicației este recenzat chiar în această pagină). Să reținem numele celor care s-au aflat în atenția revistei și dau substanță cărții: Victor Rebengiuc, Nicolae Manolescu, Toma Pavel, Ana Blandiana, Nicolae Noica, Nicolae Boaru, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu, Sanda-Valentina Hîrlav-Maistorovici, Lucian Sabados, Ilie Gâlea Valter Paraschivescu, Simona Popescu, Armand Goșu, Simona Antonescu, Daniel Șandru, Vlad Hîrlav-Maistorovici, Vlad Mateescu. l Menționăm și alte apariții editoriale: Tudor Crețu, ma-ma (poeme, Editura Vellant); Florin Logreșteanu, Lacrima lui Ovidiu. Avatarurile albatrosului (proză, Editura Ideea European); Mihai Babei, Ieșirea (versuri, Editura Tracus Arte). Lectură plăcută!
Ce trăim
Recunosc, am sentimentul că trăim într-un vis urât din care nu ne mai trezim. Îmi face rău să mai deschid televizorul și să aflu, iar și iar, alte pagini din această apocalipsă românească în derulare avându-l ca personaj central pe candidatul Călin Georgescu. Pe de o parte, nu mai suport să ascult aserțiunile mincinoase-aberante-revoltătoare-stupide ale acestui personaj care amestecă, într-un talmeș-balmeș de nedescris, ideologia comunistă cu cea fascistă, antisemitismul și legionarismul cu internaționalismul, așa-zisul suveranism cu pro-putinismul declarat, izolaționismul și întoarcerea la o organizare socială arhaică cu plecăciunile către administrația Trump, diatriba împotriva medicinii cu operația la genunchi făcută de el, care e mare patriot, în Germania, nu în România edenică, diatriba împotriva globalismului cu evidențierea în CV-ul personal a laudei că ar fi lucrat la ONU și la Clubul de la Roma (ceea ce s-a dovedit a fi fals), pretenția că e antisistem când el este un produs al sistemului, și chiar al celui vechi comunist etc., etc.; la care se adaugă halucinantele teorii ale lui și ale consoartei despre nanocipuri implantate în apă și de aici în corp, despre aurul monoatomic, și altele, și altele. Iar pe de altă parte, nu mai pot să suport acest comportament al atâtor români care îl creditează și îl urmează supuși, cu adorație, parcă ar fi victimele unui straniu fenomen de hipnoză în masă. Mai ales acest comportament al concetățenilor noștri mă alarmează. Cum să-i acorzi încredere unui asemenea om și cum să aștepți salvarea de la unul ca el?
Săptămâna trecută s-a petrecut ceva extraordinar: parchetul l-a inculpat pe Călin Georgescu pentru șase capete de acuzare. Unele extrem de grave. S-au făcut de asemenea percheziții la acoliții săi și s-au descoperit arme, muniție de război, ca și milioane de dolari și 25 de kilograme de lingouri de aur. Din informațiile ajunse în presă, ne dăm seama că avem de-a face cu o caracatiță teribilă, o rețea multistratificată de conspiratori care manevra sume uriașe de bani, care dispunea de un arsenal impresionant și avea conexiuni cu forțe străine, totul fiind foarte bine planificat și coordonat, astfel încât gruparea să acapareze instituțiile statului. Cineva, un specialist, Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, explica faptul că judecata pentru asemenea fapte grave durează ani și ani de zile și, până la hotărârea definitivă, omul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Deci ar fi liber să candideze. Chiar așa? Cred că trebuie să ținem cont că suntem într-o altă realitate: prin ceea ce s-a demonstrat până acum, acest om a încălcat flagrant regula jocului electoral. Și în orice joc, fie el un joc în joacă sau un joc serios, vital pentru destinul țării, cine încalcă regulile este eliminat din acel joc. Prin urmare, și acest candidat se cade să aibă aceeași soartă. Nimeni nu are cum să fie exceptat, mai ales cineva care, prin acțiunile sale, periclitează viitorul democratic al statului. (G.C.)