Poem de Vasile Dan

Adio bîlbîială într-o singură limbă

Într-o bună zi m-am trezit că pot vorbi
ușor toate limbile de pe pămînt.
Adio bîlbîială într-o singură limbă,
mi-am zis.
Mai mult, înțelegeam dintr-una pe
oricine
chiar înainte de a-și deschide gura.
Tot ce voia să spună mi-era deja știut.
Vedeam cu propriii mei ochi dincolo
sau dincoace.
Întindeam doar mîna și deja pipăiam
peretele
de aer al oricărui lucru nou sau demult
pierdut.
Gura mi s-a uscat apoi brusc
ca o rouă tîrzie.