Urmuz este prezent, nu doar în filigran, în multe dintre poemele Norei Iuga din cel mai recent volum al său, Șopârla din groapa comună, Editura Cartea Românească: „trei pistrui ori trei păstori/ se treziră de cu zori/ și mîncau răbdări prăjite/ la crîșma lui Moș Arvinte/ ăl de a ‘nțărcat bălaia/ colo-n gară la Strehaia// dă cu zarul colo-i Rinul/ și dincoace Severinul“. Cititorul își amintește versurile anonime: „Ce mi-e Londra, ce mi-e Viena?/ Amîndouă sînt pe Sena“. Nora Iuga dă și ea versiunea proprie, mai puțin absurdă: „ce mi-i tîrgu/ ce mi-e gara/ înflorește Timișoara“.
Unele texte, la fel de jucăușe prozodic, se referă la scenarii și priveliști atroce: „am văzut un samurai/ dinții lui de aur, vai!/ și burtica despicată/ mațele dădeau pe-afară/ cum dă floarea-n primăvară“. Poemul se intitulează la Nagasaki ori la Hiroshima. Dacă bietul samurai ar fi avut răbdare pînă în ’45, nu mai avea probleme cu sabia, se vaporiza într-o zecime de secundă.
La fel de crudă e imaginea din poezia acolo sub tren: „acolo sub tren/ e-o pisică moartă/ mîța n-are toartă/ s-o ridici încetișor/ dulce ascensor/ și s-o pui în vitrină/ ca pe o savarină“. Biata pisică, reîncarnare a Annei Karenina, nu va ajunge la Bellu unde „zău/ moartele-s toate/ lehuze“. Va rămîne să se descompună între șine. Însuși titlul volumului este de natură a nu stîrni plăceri vizuale. O șopârlă nu ar putea supraviețui într-o groapă comună decît dacă ar ajunge acolo înainte de umplerea ei cu pămînt.
Independent de cicluri intitulate sau marcate cu numere latine, textele sînt numerotate la rînd, cu numere arabe, de la 1 la 44. Asta sugerează unitatea elementelor, care este perfect vizibilă și la nivelul scriiturii, ca și la acela al intențiilor. Poeta mizează pe ritmuri și rime copilărești sub care fondul este unul violent și tragic. Contrastul este căutat în fiecare strofă. Prin aceasta, Nora Iuga se deosebește de versificațiile ludice ale lui Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, cel din „O aripă-și-un picior. Despre cum era să zbor.“
Versurile populare din citate cunoscute sînt completate cu altele și se duc spre imprecație: „fluieraș de fag/ mult zice cu drag/ fluieraș de soc/ mult zice cu foc/ hai noroc!/ Și dute-n Paște!/ vezi ce pește te-o mai paște.“ Răsucirea este chiar puțin răutăcioasă. Autoarea lovește, strică, dărîmă cu o voluptate copilărească a celor care înalță cu migală castele de nisip sau de zăpadă pe care apoi de demolează dintr-o lovitură. Este lucru știut, comportamentul infantil are și o dimensiune crudă, copiii pot comite atrocități în ritmul unor cîntecele săltărețe.
Intertextul este prezent în multe poeme ale Norei Iuga, într-un chip diferit de alte volume ale sale care nu se foloseau de acest procedeu. Sînt adopate și înglobate în poemele sale versuri populare, „ziceri“ binecunoscute, dar și versuri sau frînturi de versuri culte: „unde ești copilărie/ nime-n lume n-o să știe/ unde și-a dus mutu’ iapa“, „vino-n codru cu dulceață/ nime-n lume n-o să știe/dacă spiridușu’ rău/ doarme dus sub părul meu“, „venea o moară pe Siret/ tu ești copilă de te-ncrezi“ și așa mai departe. Un ciclu se intitulază chiar în dulcele stil clasic.
Aceste „jucării“ încîntă desigur auzul, farmecă în ritmul lor de descîntec, fără a urca însă la gravitatea unor exemple similare care se pot găsi la Nichita Stănescu sau Cezar Baltag (volumul Madona din dud).
Longeviva poetă are o experiență vastă, o siguranță a conducerii frazei și o indiscutabilă abilitate prozodică. Aceste calități îi permit să se joace inteligent, convertind cu iscusință în poezie chiar mecanica unică a versurilor care, fără o anumită inventivitate de asociere, ar cădea în monotonie.
Este de remarcat prezența unor texte mai crude pe care glazura ludică este spartă și lasă a se întrevedea zone întunecate. Unul este chiar textul numerotat cu 17, care dă titlul volumului: „ieșea șopârla din groapa comună/ ieșea de după gard/ o lună nebună/ de-ți rupea părul din cap/ și lătra ca un cîine turbat/ la palat! La palat/ spăl pe nebun/ l-au decapitat// vine Dunărea borțoasă/ ca o soartă nemiloasă“.
Volumul Norei Iuga este lucrarea unei scriitoare profesioniste care își mobilizează calitățile dovedite în peste 20 de volume anterioare pentru a realiza o schimbare de registru destul de surprinzătoare și pătrunderea într-un univers liric diferit. Este o încercare îndrăzneață a poetei de a nu se repeta și de a respinge confortul rutinei.