Gina Zaharia
Aveți ritmul interior necesar, cel care structurează poezia, ne-au plăcut cele două poeme trimise, alegem un fragment din cel de al doilea.
Aur sălbatic
Aur sălbatic
Iată, fotografia de ceară s-a topit, a mai
rămas doar bucata
din care stelele au căzut pe jar.
Jarul e din aur sălbatic, iar toamna și-a agățat
trena
între izvoare.
Prin povestea asta trece necunoscutul, îl
ador,
mai mare zgomotul decât nedumerirea
invadată de culorile vieții!
Câinii latră pe rând,
să umple golul dintre clipe. Morile de vânt
au adormit
într-un cântec de leagăn
și nu mai știu dacă ai rămas captiv în sufletul
meu
ori m-am ridicat pe vârfuri
să te ghicesc în ferestrele timpului.
O amintire culege frunze de stejar și le aruncă
peste umăr.
Știe că merg în urma ei, că le adun cu grijă,
atentă să nu le strivesc sub
gânduri de platină.
Mihai Budescu
Nuvela are anumite calități literare, expresivitate, cursivitate și umor. Dialogurile alerte din Maria și Brad Pitt sunt autentice.
Constanța Popescu
Cea mai reușită poezie mi s-a părut cea de jos, de unde publicăm un fragment
Un Bacovia mândru
Vorbele au încă parfum de început
de sfârșit, bucuria e tristă și bătrână…
doar poeziile luptă
și Bacovia e mândru, urmașii sunt puternici
cu verbul verde, prosoapele se albesc
curățând tristeți.
Mâine e o zi imprevizibilă,
adresa mea ai uitat-o,
sau pașii au ocolit amintirile,
poeziile au miros de scrum, cenușa
acoperă boala singurătății…
doar noi și valsul.
Silviu Dobîrceanu
Aveți perfectă dreptate, tehnica excesivă ne poate izola de lumea reală. Arta scrisului pretinde talent și finețe, nu spui direct, ca într-un articol, ceea ce crezi, sugerezi, o faci prin mijloace specific literare.
Valeriu Grossu
Vă sfătuiesc să-i trimiteți revistei Luceafărul de dimineață versurile dvs., ea ar fi cea mai potrivită.
Ștefan Gabriel Mateescu
Ar fi ceva semne de talent în straniul text primit, Printre umbre, o proză fantastică evocând un alt secol, probabil al XIX-lea. Limbajul prozei primite mi se pare însă ezitant semantic (,,câștigase răscumpărări imense’’) dar, cu vremea, sper, el va câștiga în siguranță.
Ștefan Zară
Versuri despre cuvinte, Cuvânt, foneme, vocale, consoane,fructul oprit, exerciții de stil speculativ. Uneori găsiți poezia. În Augurii, de pildă. Eu nu văd nimic în zborul păsărilor, Dar înțeleg totul din cântecul lor. Vântul, nu zeul, zădărnicește întruna Drumul, cărarea, urcușul, cununa.
Emil Sude
Este de apreciat dorința dvs. de a studia împreună cu tinerii. Versurile autobiografice au emoție, dar sunt prea explicative.
Cristian Teodorescu
Versuri reușite, inspirate de Janis Joplin, al cărei glas și râs la finalul unui cântec din anii ’70 e greu de uitat. Ne-a plăcut mai ales poezia Choux à la crème, dar și altele. Le vom propune spre publicare. Practicați un fel de lirism „global“, care poate proveni din computerul unui autor aparținând oricărei literaturi din lume. Un prozator cunoscut de la revista „Cațavencii“ are același nume cu dvs. Poate vă adăugați o inițială, sau altceva, un prenume în plus, prin care să vă deosebiți de cel amintit.
Teodor Dume
Emoție și sensibilitate, am remarcat textele mai scurte, concentrate. Necesitatea de a fi Am o rană pe inimă cusută cu fire din sângele lui Dumnezeu prin care dacă aș vrea să mă uit aș vedea lumea de dincolo de noi
Eduard-Gabriel Tănase
Ne scrieți că după 40 de ani sunteți gata să publicați o carte de versuri cu titlul Câinele din Ithaca, pe care „ați rafinat-o“… Vă admir răbdarea, vă apreciez modalitatea suprarealistă cu care vă conturați o lume stranie. Cele două poezii trimise separat de volum le voi propune pentru debut.
Constantin Enigma Rubin
Aveți dreptate în tot ce afirmați, dar nu găsesc lirism în versificațiile dvs. bine intenționate.
Adrian Manolache
Ne scrieți că ați publicat cu mult timp în urmă în „România literară“, prin Ion Horea, și în „Convorbiri literare“, prin Daniel Dimitriu. Apoi ați întrerupt scrisul, sau numai publicatul, emigrând? Așteptăm noile versuri de după întoarcerea la poezie.
Grigore Curcanu
Deocamdată, nu avem vești bune pentru dvs. Frecventarea unui cenaclu ar fi necesară. Căutați să aflați părerea mai multor autori care încearcă să scrie, ca dvs., poezie.
Maria Sava
Trenul „Prietenia’’, o povestire din anii ’50, mi se pare bine scrisă, sobru, amintindu-ne vremurile dictaturii și ale mizeriei, pe care mulți le-au uitat sau nu le-au trăit, din fericire pentru ei. Eseul despre scriitorul Sadegh Hedayat, autorul romanului Bufnița oarbă, ar merita publicat, în ciuda lungimii textului, peste 9000 de semne. Să vedem ce spun criticii revistei.
Sara Dhor
Preluări din poeții admirați: Acoperă-mi ochii cu o frunză de alun, decalc după Acoperă-mi inima cu ceva… Treceți prea repede de la un stil la altul, uneori sunteți un parnasian prețios, de pildă în Cădere în somn, alteori un autor contemporan dezinvolt. Nu vă mai lăsați condus de rime, struniți-le! Cele mai reușite poezii, fără rime, mi s-au părut Întâlniri, Copilul ploii.
Stama Rareș-Ștefan
Încercările dvs. literare sunt, deocamdată, nepublicabile, ele ar trebui discutate într-un cenaclu literar, de unde să nu lipsească spiritul critic. Vă sfătuim să citiți revistele literare de azi, „România literară“, „Viața Românească“, „Luceafărul de dimineață“, „Convorbiri literare“, „Orizont“, „Steaua“…, pentru a vedea cum s-a schimbat înțelegerea poeziei, noua sa paradigmă. Rimele pretind nu doar inventivitate, ci și firesc, aproape o rapidă iluminare, ele nu trebuie forțate să apară, pentru că atunci devin artificiale.
Ariana Zburlea
Da, v-am citit cu plăcerea de a descoperi o voce proaspătă.
1. dacă-ți faci pernă din trupul meu
prin somn vei auzi
cântecele unei păsări de toamnă
care intră-n iarnă
ciocul ei furând cafea fierbinte
de la fiecare pervaz
până o va împăia gerul
fără să știe
fă-ți pernă din trupul meu
și te vei pierde în noapte.
acolo,
zăpada nu mai scârțâie
de când ai plecat.
ai întors spatele
și urechile lumii s-au astupat
piciorul balerinei s-a stricat.
da, pomii încă-s bolnavi de flori, dar
nu știi despre ce vorbesc?
privește doar
cum ninge
în apartamentul închiriat,
privește doar
toate fantomele astea drăguțe
fug una după alta pe cer
până cad pe canapea.
hai vino să ne vindecăm
de iluzia perfecțiunii,
râzând la ele
la ele, fantomele astea drăguțe
care tot cad pe canapea
2. la recherche
când ai venit
te-ai așezat pe pat
scaune nu aveam, eu mâncam în picioare
și niciodată nu venea cineva la mine
veselă, tacâmuri, toate la singular
o săptămână mi-am băut cafeaua acolo
în locul unde ai stat
fiindcă parfumul tău nu dispărea
l-am căutat după note
rășină, ceva mosc, fructul pasiunii poate
la recherche
te-am întrebat
cum ai știut?
ce nu face o femeie singuratică
pentru a afla măcar puțin despre altcineva
fără să riște
să-și cumpere scaune în viitor
ca mai apoi unul singur
să rămână gol, îngreunat
de presiunea atmosferică scăzută
tocmai când ninsoarea ar spulbera pe geam
ultimele vrăbii de inox
3. strada teiul doamnei
ne-am întâlnit în șoapta orașului,
deasupra unui tei ce adormea
câinii vagabonzi
peștii rămași înotau prin lapte, cineva
frământa pereții caselor
cu mâna plină de miere,
iar ochii mei
plângeau de fericire.
în loc de pietre,
dintr-o lalea ruptă timpuriu
aprindeai lumină
iar ochii tăi nu-mi cereau nimic
și de-asta am vrut să îi sărut.
noaptea
ne-nvelea
cu o blană de felină
ca un blestem de mamă,
întreaga lume
era acest animal care alerga cu sute de labe
prin noi,
dar eu îi căutam obsesiv pântecul
în care plănuiam să-nchid
ceva din mine
când câinii abia se dezmorțeau
la trezire.