Ideea de familie se ilustrează cel mai convingător prin familiile de artiști, prin numeroasele exemple de muzicieni din tată-n fiu sau de pictori dispuși pe câteva generații. Găsim însă și numeroase exemple de literați sau de filosofi care au apărut pe neașteptate, în medii fără de niciun fel de tradiție culturală. Și atunci cum stau lucrurile cu domeniul specific al literaturii? Aici situația se prezintă ceva mai complicat.
Familiile Pillat-Brătianu ne pun pe gânduri. De la revoluționarul pașoptist, întemeietor al Partidului Liberal, Ion C. Brătianu, continuând cu fiul său Ionel Brătianu, unul din făuritorii României Mari, și terminând cu George Brătianu, martirizat în închisoarea de la Sighet, putem urmări istoria țării noastre din epoca modernă.
De la străvechea familie boierească Pillat, semnalată de Cantemir, continuând cu poetul Ion Pillat, apoi cu fiul său Dinu Pillat și mergând până la poeta erudită Monica Pillat, putem urmări istoria literaturii noastre pe mai bine de un secol. Relația strânsă dintre familiile Brătianu și Pillat s-a împlinit de timpuriu într-o supra-familie prodigioasă.
Însă, dincolo de marile nume care ilustrează istoria noastră, au existat și membri mai puțin cunoscuți ai clanului Pillat-Brătianu, puși în umbră de celebritatea rudelor proeminente.
O memorialistă practic necunoscută a fost Pia, sora lui Ionel Brătianu, o doamnă care nu a avut pretenția de a fi scriitoare, dar care a intrat totuși în literatură. De curând, Editura Spandugino a realizat o remarcabilă performanță: volumul intitulat Opera omnia, semnat de Pia Brătianu Alimăneștianu, volum întocmit la 60 de ani de la dispariția ei. Meritul alcătuirii acestei cărți revine Monicăi Pillat, stră-stră-nepoata autoarei. Nefiind concepută de autoarea ei, culegerea Opera omnia este eteroclită: memorialistica din timpul Primului Război Mondial se combină cu notații de interes etnografic despre Dobrogea și despre Oltenia, apoi cu schițe și portrete. Se vede că aspirația către scrisul literar a marcat-o toată viața pe sora mai mică a lui Ionel Brătianu, personaj cu traseu biografic spectaculos; născută înainte de Războiul de Independență, în 1872, Pia Alimăneștianu s-a stins din viață în plină perioadă comunistă, în 1962. A traversat fără să vrea cele mai variate momente ale istoriei noastre contemporane, de la România înfloritoare sub domnia lui Carol I la România ocupată de sovietici după ultimul război.
Din cele cinci volume grupate în carte, interesante ne apar astăzi mai cu seamă Însemnări din timpul ocupației germane, adică notațiile zilnice din timpul Marelui Război. Evenimentul fusese privit până acum mai ales din punctul de vedere al combatanților de pe front sau din acela al refugiaților în Moldova; ceea ce se întâmpla în același timp în teritoriul ocupat timp de doi ani de trupele germane nu se știa în detaliu; paginile scrise de autoare reprezintă un document rar, alături de memoriile lui Al. Marghiloman, atunci primministru la București.
Diferența dintre ocupația exercitată de o dictatură și cea exercitată de un stat civilizat, cum era Germania imperială, apare pusă clar în evidență.
Din textul Piei Brătianu se desprinde o imagine surprinzătoare pentru cei care au judecat ocupația după o logică naționalistă simplistă. Nu a existat în România ocupată nici urmă de teroare, nici urmă de persecuții în cei doi ani nefericiți. Dincolo de inevitabilele lipsuri alimentare (foarte relative, de altfel, la București), lipsuri provocate de război în toată Europa, nu putem formula nicio acuză gravă posibilă la adresa germanilor. Animată de puternice sentimente anti-germane, autoarea ne oferă însă o relatare onestă.
În perioada interbelică, Pia Alimăneștianu simte din nou chemarea literaturii și ne dă, prin volumele Trecutul viu și Prin Cetatea lui Bucur, schițe și portrete compuse toate în stilul prozatorilor de la începutul secolului. Câteva dintre ele, inspirate și ingenioase, fixează ambianța specifică României interbelice, adevărată paranteză fericită în istoria noastră, autentic paradis față de ceea ce va urma.
Atmosfera culturală Brătianu-Pillat își pusese deci marca asupra surorii mezine a lui Ionel Brătianu. Ce-ar mai fi de spus? Doar că „sângele apă nu se face“: iată unul dintre cele mai optimiste proverbe românești.