Poezia lui Ion Pillat a ieșit la o nouă lumină în ultimele decenii. Biografia și descendența autorului au avut importanța lor: soarta nefastă a fiului său, Dinu Pillat, cu existența distrusă sub regimul comunist, apoi opera poetică a nepoatei sale, Monica Pillat, paginile documentare lăsate de familia poetului – toate făceau trimitere implicită la opera aces – tuia. Știam oare totul despre viața marelui poet? Istoria literară ne rezervă încă surprize. Și una dintre cele mai neașteptate a apărut sub forma cărții Ion Pillat, Primele versuri, Editura Span – dugino, 2024. Vedeam în Ion Pillat pe poetul favorizat de soartă de la debut și până la sfârșit, pe beneficiarul ediției de autor de la Editura Fundațiilor Regale în anii 1940, pe autorul reeditat de Cornelia Pillat începând cu 1983 la Editura Eminescu și apoi la Editura Du Style. A avut în plus șansa de a interesa pe numeroși editori. Cel mai recent este Carmen Brăgaru, pasionată de opera pillatiană și care ne oferă acum surpriza cărții amintite mai sus. Istoric literar competent și subtil, Carmen Brăgaru și-a consacrat mulți ani operei lui Ion Pillat. Acum a cules poezii inedite și variante timpurii ale unor texte cunoscute. Vedem cu această ocazie cum Pillat, poetul interbelic, a luat naștere. Ca întotdeauna, întâmplarea a avut și ea un rol în alcătuirea prezentei ediții. Carmen Brăgaru a descoperit un document inedit – scrisorile foarte tânărului Pillat adresate primei sale iubite, Florica Rosetti. Fata a avut fericita inspirație de a copia într-un caiet poeziile cuprinse în scrisorile tânărului îndră – gostit, fără să bănuiască celebritatea ulterioară a acestuia. Deși copiate de altă mână, primele compuneri poetice ale viitorului mare scriitor au ajuns astfel până la noi, oferind prețioasa imagine a lui „Pillat înainte de Pillat“. Editoarea a descoperit, dincolo de mira – culosul caiet al Floricăi Rosetti, și alte poezii ale lui Ion Pillat aflate în manuscrisele de la Biblio – teca Națională și de la Biblioteca Academiei. Veritabilă ediție critică, volumul de față cuprinde un impresionant aparat ajutător. Cea mai mare parte a ineditelor reprezintă prima formă a unor poezii celebre din deceniile următoare. Fără să cedeze niciodată primei inspirații, Ion Pillat a depus un enorm efort în refacerea la nesfârșit a unei poezii compuse cu decenii înainte. Iată o mostră de clasicism nativ: fiecare poezie din volumele cunoscute are o istorie ce a început câteodată în anii de liceu. Această continuă re-scriere denumește un soi de clasicism nu foarte frecvent în poezia noastră. Valoarea estetică a acestor prime încercări rămâne modestă: sunt poeziile unui debutant și ale unui imitator. Ele păstrează ecouri ușor de recunoscut din Eminescu, Coșbuc ori Macedonski. Comentariile amănunțite ale editoarei schițează un interesant tablou literar al primilor ani din secolul XX, perioadă pe care istoria literară o trece de obicei cu vederea. Descriind tribulațiile tânărului Pillat, eforturile lui de a se face cunoscut, relațiile sale de familie, se reînvie o lume literară aflată într-un moment decisiv pentru evoluția ulterioară a culturii noastre. Pillat s-a aflat încă din liceu în compania unor mari literați români; primele poezii i-au fost corijate de Titu Maiorescu însuși; e drept că o precocitate remarcabilă i-a fost proprie poetului încă din adolescență. S-a sfârșit din viață relativ tânăr, la 54 de ani, când mai avea încă multe de spus, dar dispariția prematură, în anul fatidic 1945, l-a scutit cel puțin să asiste la transformarea României într-un fel de provincie sovietică și l-a iertat de un posibil calvar al în – chisorii. A avut deci o viață rotundă și armo – nioasă, terminată în preziua dezastrului. A încheiat, printr-o existență relativ scurtă, scurtul interval interbelic din literatura română.
(Puteți citi o cronică a volumului lui Ion Pillat în numărul de față al revistei noastre, la pagina 9.)