De multă vreme nu a mai apărut o lucrare atât de complexă dedicată operei lui Camil Petrescu precum recenta carte a lui Iulian Băicuș. Este vorba despre studiul monografic intitulat Camil Petrescu, sub zodia seninătății imperturbabile. Titlul cărții parafrazează un celebru articol polemic publicat de autorul Patului lui Procust, articol ce a marcat ruptura de E. Lovinescu, mentorul Cenaclului Sburătorul. Cele cincisprezece capitole ale cărții abordează toate sectoarele creației scriitorului: poezia, proza, dramaturgia și filosofia. Mai sărace se dovedesc trimiterile la publicistică, fenomen ce se explică prin absența unei ediții critice vizând acest sector puțin comentat al operei. Chiar dacă nu se acordă o secțiune specială ideilor teoretice ale scriitorului, trimiterile la acestea se fac în cadrul fiecărui capitol, în funcție de genul abordat. O atenție deosebită merită și bibliografia lucrării. Cum este și firesc, Iulian Băicuș se bazează pe ediția critică a operei lui Camil Petrescu, îngrijită de Al. Rosetti și Liviu Călin, dar și pe volumele publicate de Florica Ichim, principalul editor al scriitorului în ultimii ani.
Lucrarea se deschide cu o succintă introducere, în care Iulian Băicuș își circumscrie ideile. Exegetul se întreabă: „Ce se mai poate spune despre un scriitor despre care biografii, istoricii literari, autorii de ediții au spus aproape totul?“ Răspunsul este oferit tocmai de această carte bine documentată, care propune o nouă lectură a operei lui Camil Petrescu. Iulian Băicuș vede în creatorul Jocului ielelor „un autor complet, care trăia pentru spirit „ și era gata să moară pentru o idee. Trecând în revistă opera scriitorului și receptarea ei, recenta monografie este concepută ca un „ghid de recitire“, care se adresează, cu predilecție, profesorilor, studenților, criticilor și istoricilor literari.
Primul capitol al investigației este consacrat poeziei. Deși autorul Versurilor nu a fost un poet prolific, cele patru cicluri lirice pe care le-a publicat exprimă „o mare diversitate tematică și stilistică“. Concepția despre poezie a autorului a fost exprimată în superbul poem programatic intitulat Ideea, dar și în eseul Început de toamnă pe Cumpătul. Exegeza versurilor merge în profunzime, iar trimiterile la literatura universală sunt binevenite.
Pagini substanțiale sunt dedicate apoi romanelor lui Camil Petrescu. Alături de Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian și M. Blecher, prozatorul a fost un adept convins al esteticii autenticității, pe care a teoretizat-o în articolele reunite în volumul Teze și antiteze. Din rândul acestora se detașează îndeosebi eseul intitulat Noua structură și opera lui Marcel Proust. În interpretarea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război se pornește de la titlul inițial al acestuia, Proces-verbal de dragoste și război. Iulian Băicuș include cartea în tradiția europeană a literaturii de război, trimiterile sale relevând bogatele semnificații ale romanului. Interesantă este și paralela dintre gelozia lui Ștefan Gheorghidiu și cea trăită de Swann, celebrul personaj al lui Marcel Proust. Pornind de aici, capitolul al patrulea se transformă într-un Mic tratat (ficțional) pentru uzul geloșilor. În ceea ce privește Patul lui Procust, exegetul atrage atenția asupra faptului că acesta „e un roman construit pornind de la câteva convenții dramatice“. Într-un capitol special, Iulian Băicuș se întreabă dacă înnoitorul romanului românesc interbelic a fost un proustian sau un gidian. Adevărul este că ambii scriitori francezi l-au influențat pe Camil Petrescu. Dacă ecourile proustiene sunt prezente, cu predilecție, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și în articolele teoretice, cele din André Gide se fac resimțite îndeosebi în Patul lui Procust.
O secțiune aparte este consacrată nuvelelor scriitorului, mult mai puțin cunoscute decât romanele și piesele de teatru. Dintre acestea, Moartea pescărușului din 1943 ar merita mai multă atenție din partea cititorilor de azi. Nu este ignorat nici romanul istoric Un om între oameni, scris la comanda socială a timpului.
Două capitole interesante se ocupă de dramaturgia lui Camil Petrescu. Iulian Băicuș abordează nu numai cunoscutele drame de idei ale scriitorului (Jocul ielelor, Act venețian și Suflete tari), ci și câteva piese bulevardiere mai puțin cunoscute, precum Mitică Popescu, Iată femeia pe care o iubesc și Dr. Omu vindecă de dragoste. Păcat că investigația nu se extinde și la drama Aici se repară ieftin roata norocului, publicată abia în 2018. Pentru ca portretul spiritual al lui Camil Petrescu să fie întreg, exegetul se ocupă și de activitatea filosofică a scriitorului.
Prin recentul studiu monografic, Iulian Băicuș are meritul de a propune o nouă lectură a operei unui autor care a marcat profund literatura română a secolului XX.