Alexandru Ruja constituie o prezență constantă în viața literară de azi. Cunoscutul profesor timișorean a reușit să se impună atât prin studiile sale de critică și istorie literară, cât și prin edițiile consacrate unor poeți precum Aron Cotruș, Ioan Alexandru și Ștefan Augustin Doinaș. După o lucrare de referință consacrată Istoriei literaturii române contemporane din Vest (2022, ed. a II-a, 2023), istoricul literar revine în actualitate cu volumul intitulat Secțiuni critice, apărut la Editura Muzeul Literaturii Române în 2024. Lucrarea conține două secțiuni ample, inegale ca întindere, precedate de un Argument și urmate de o Addenda.
Intitulată Secțiuni critice, prima parte este cea care dă și titlul cărții. Subiectele abordate de către exeget se dovedesc diverse. Alexandru Ruja investighează cu aceeași curiozitate intelectuală cărțile autorilor clasicizați și lucrările recente ale scriitorilor contemporani. Nu întâmplător, sub o formă concentrată, o bună parte dintre articolele reunite în recentul volum au constituit inițial cronici literare publicate în diferite reviste de specialitate. Este cunoscută cronica edițiilor pe care reputatul exeget o întreține de câteva decenii în paginile revistei „Orizont“ din Timișoara. În cazul scriitorilor care au beneficiat de ediții critice, domeniu la care literatura română continuă să rămână deficitară, exegeza s-a putut transforma mai ușor în sinteză. Este cazul lui Eminescu și cel al lui Coșbuc. Alte încercări de sinteză vizează creația lui Ștefan Baciu și cea a lui B. Fundoianu. Dar investigațiile lui Alexandru Ruja se extind și la numeroși alți autori, precum: Anton Pann, Pompiliu Constantinescu, Lucian Blaga, Marta Petreu, Mircea Muthu, Răzvan Voncu, Anton Pann, Pompiliu Constantinescu, Ion Pop, Nicolae Florescu, Ana Blandiana, Emil Hurezeanu, N. Steinhardt. De regulă, pretextul discuțiilor este oferit de o nouă carte, mai exact de o nouă ediție. El însuși un remarcabil editor și publicist, exegetul își îndreaptă atenția, cu predilecție, fie înspre edițiile critice, fie înspre cele care se apropie prin seriozitatea aparatului critic utilizat de acestea. Pornind de aici, Alexandru Ruja poate fi denumit, pe drept cuvânt, un subtil și meticulos cronicar al edițiilor. Din numărul important al textelor, aș reține îndeosebi studiul care deschide cartea. Este vorba despre amplul eseu intitulat Transilvania – mit și istorie în opera eminesciană. Alexandru Ruja are meritul de a aborda un subiect mai puțin bătătorit, ce reflectă fascinația pe care a exercitat-o miraculosul pământ transilvan asupra poetului nostru național.
Dacă prima parte a exegezelor reunite în volum au un caracter eterogen, comentariile din cea de a doua secțiune sunt legate prin faptul că vizează Cercul Literar de la Sibiu. Este un subiect la care Alexandru Ruja s-a întors periodic în studiile sale anterioare. În acest sens, un bun exemplu îl constituie lucrarea intitulată Cercul literar de la Sibiu: destine frânte-destine împlinite din 2020. Tot aici putem aminti și sinteza monografică intitulată Ștefan Augustin Doinaș, publicată în același an. De data aceasta, exegetul revine în actualitate cu noi contribuții de istorie literară dedicate subiectului. Cercetător meticulos al arhivelor, profesorul Alexandru Ruja știe să găsească numeroase aspecte mai puțin cunoscute, ignorate până în prezent de alți exegeți. Secțiunea consacrată Cercului Literar de la Sibiu reunește șase texte. Apariția romanului epistolar dintre I. Negoițescu și Radu Stanca deschide noi perspective în cercetare, întregind informațiile vehiculate anterior. Două comentarii vizează creația lui Ștefan Augustin Doinaș. Profesorul Ruja investighează ultima poezie scrisă de autorul Cărții mareelor, după care menționează dificultățile întâmpinate în realizarea ediției critice dedicate operei poetului. Alte două texte oferă informații mai puțin cunoscute privind activitatea profesorului Victor Iancu în cadrul Cercului Literar. Este vorba despre contribuția acestuia la elaborarea celebrului manifest adresat criticului E. Lovinescu. Merită menționate și observațiile consacrate „unui cerchist mai puțin cunoscut“, Wolf Aichelburg.
Foarte interesante se dovedesc și cele două documente reproduse în addenda. Este vorba despre o amplă declarație dată de I. Negoițescu la închisoare și de un memoriu semnat de Victor Iancu. Conținând numeroase informații mai puțin cunoscute, textul lui I. Negoițescu este considerat „o altfel de autobiografie“.
Recentele Secțiuni critice purtând semnătura profesorului Alexandru Ruja relevă, o dată în plus, remarcabilele calități de istoric literar ale acestuia.