La Editura Academiei Române a văzut recent lumina tiparului volumul al doilea din Geografia literară a României. Autorul cărții este Cornel Ungureanu, principalul promotor al geocriticii în exegeza literară românească. Spre deosebire de primul tom, apărut în 2023, care a fost consacrat Munteniei, Moldovei, Bucovinei și Basarabiei, noul op cartografiază literatura Transilvaniei și cea a Banatului. Drept consecință, lucrarea este structurată pe două secțiuni ample, urmate de un Post scriptum în care autorul își explică demersul. Concisul text din final se dovedește important, deoarece rezumă intențiile exegetului și reconstituie o prodigioasă activitate literară, începută încă în anii ’60 ai secolului trecut. Deja la vremea respectivă, Cornel Ungureanu a remarcat maniera în care o serie de scriitori și-au pus amprenta asupra locului în care își duceau existența. Un bun exemplu rămâne în acest sens volumul intitulat Imediata noastră apropiere din 1975, în care istoricul literar se oprea, cu predilecție, asupra autorilor bănățeni.
Muntenia și deschiderile spre sud, Moldova și sentimentul abisal al culturii, Basarabia și deschiderile spre răsărit au constituit principalele etape ale voiajului inițiatic întreprins de exeget în prima etapă a investigațiilor sale. Demersul continuă în recentul volum cu alte două secțiuni importante: Transilvania și seducțiile Europei Centrale și Banatul și creativitatea zonelor de contact etnic. Cartea se deschide cu un amplu capitol teoretic, în care sunt circumscrise principalele coordonate ale spiritului transilvan. Înainte de toate, Cornel Ungureanu simte nevoia să ne ofere o „lecție de istorie“, în care prezintă Ardealul ca parte din România Europei Centrale. În paralel, militează Pentru o istorie alternativă a literaturilor din Europa Centrală. Insistând pe importanța geopoliticii, criticul relevă rolul jucat de Inocențiu Micu Klein și de urmașii săi în perioada 1700-1768. Un alt capitol amplu vizează activitatea reprezentanților Școlii Ardelene în răstimpul dintre 1768 și 1848.
Parcurgând un material bibliografic imens, Cornel Ungureanu dă dovadă de o remarcabilă capacitate de sinteză. De fiecare dată, autorii sunt analizați în contextul geopolitic în care și-au dus existența. De aici perspectiva inedită asupra operelor comentate. Sub acest aspect, se dovedește semnificativ studiul dedicat lui Ioan Slavici. Dar pagini importante sunt consacrate și altor autori precum: George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Aron Cotruș, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Pavel Dan. Cornel Ungureanu trece în revistă ce s-a întâmplat în cultura română după 1920, în contextul spiritului utopizant ce a cuprins întreaga Europă după Primul Război Mondial. Foarte bine argumentate se dovedesc paginile despre Emil Cioran, investigat în mediul geopolitic zbuciumat din perioada 1918-1948. Este vorba despre un scriitor marcat puternic de spațiul cultural al originilor. Cornel Ungureanu insistă pe întâlnirea filosofului cu marile valori ale culturii germane, dar și pe ceea ce a însemnat satul Rășinari în biografia spirituală a autorului Silogismelor amărăciunii. Nu este ignorată nici perioada sibiană, când, pierzându-și somnul în jurul vârstei de 20 de ani, filosoful în devenire a trăit una din marile drame ale existenței sale. Pagini interesante sunt dedicate apoi lui Octavian Paler și lui Constantin Noica. Un amplu capitol este consacrat reprezentaților Cercului literar de la Sibiu. Un alt fragment investighează Geopolitica după 1965. Un merit important al lucrării constă în faptul că observațiile se extind și asupra unor provincii precum Maramureș, Brașov, Târgu Mureș și Bistrița. În ciuda zecilor de nume vehiculate și a excelentei capacități de sinteză a autorului, cele aproape nouă sute de pagini ale cărții se dovedesc neîncăpătoare, astfel încât mulți autori rămân în afara hărții literare meticulos cartografiate de Cornel Ungureanu.
Cea de a doua mare secțiune a volumului urmărește Banatul și creativitatea zonelor de contact etnic. Și de această dată investigația se deschide cu o amplă Introducere, în care exegetul realizează o documentată incursiune în istoria locului și reconstituie principalele cercetări dedicate de-a lungul timpului acestui topos specific. Spiritul enciclopedic al istoricului literar se face remarcat atât prin bogăția informațiilor oferite, cât și prin maniera în care este surprinsă devenirea culturală a Banatului. Pe parcursul a patru sute de pagini, criticul realizează o extraordinară sinteză prin care reușește să ilustreze creativitatea acestei interesante zone de contact etnic.
Prin cele două volume impunătoare din Geografia literară a României, Cornel Ungureanu ne oferă o nouă perspectivă asupra evoluției literaturii române.