Pe strada a cărei liniște o tulbură, când și când, doar larma turiștilor, muzeul Kafka este o apariție simplă și una dintre clădirile cele mai cunoscute din cartierul Malá Strana de la Praga. Înființat în 2005, el reunește manuscrise, ediții princeps ale unora dintre volumele autorului, scrisori, cópii de fotografii, schițe și desene, precum și hărți ale orașului, în mai multe săli guvernate de un întuneric ce produce atât neliniște, cât și dorința de a face efortul de a desluși exponatele.
În prima sală, alături de copia unei fotografii a lui Kafka la vârsta de aproximativ 7 ani, o mică hartă redă traseul drumului pe care îl urma, însoțit de bucătăreasa familiei, în fiecare zi, spre școala germană pentru băieți. După cum menționează unul dintre textele explicative, scriitorul avea să descrie experiența acestui drum, pe care, în perspectiva sosirii la școală, o percepea drept o tortură. El surprinde scena recurentă a refuzului de a merge mai departe, agățându-se de ușile magazinelor și de stâlpii de la colțurile străzilor. Bucătăreasa avea obiceiul de a-l dojeni, poreclindu-l Ravachol, după numele anarhistului francez celebru în epocă.
Dintre cărțile prezente se remarcă volumul Contemplare, reprezentând debutul lui Kafka. Publicarea sa în 1912, la Editura Ernst Rowohlt de la Leipzig, a fost posibilă datorită lui Max Brod, celebrul prieten al scriitorului și legatar al operei sale, care a propus-o în cursul unei vizite pe care cei doi au făcut-o la editură. Ediția princeps a nuvelei Metamorfoza (1915), publicată la Editura Kurt Wolff de la Leipzig și având ilustrații semnate de germanul Ottomar Starke, poate fi, de asemenea, văzută. Wolff avea să devină cel mai important editor al lui Kafka. De altfel, lui i-a încredințat autorul latura comercială a publicării cărților sale.
În altă sală sunt disponibile informații despre amicii și cunoscuții săi. Timp de câțiva ani, în prima tinerețe, Kafka a avut trei amici cu care organiza regulat călătorii și întâlniri. Unul dintre aceștia a fost Felix Weltsch, filosof și jurnalist, precum și editorul-șef al săptămânalului sionist Selbstwehr („Autoapărare“). Weltsch, a cărui fotografie este expusă într-una dintre vitrinele muzeului, fusese coleg de școală primară cu Brod.
„Iubite tată, m-ai întrebat odată, acum de curând, de ce susțin că mi-e frică de tine.“ Expus în manuscris, incipitul Scrisorii către tata amintește vizitatorului de tumultuoasa relație dintre cei doi. Potrivit materialului biografic oferit de muzeu, autoritarul Hermann Kafka își conducea cu fermitate atât familia, cât și angajații prosperei sale afaceri. Figura sa a provocat în Franz un melanj de iubire filială și intensă antipatie, alimentând tensiuni și anxietăți care s-au reflectat asupra educației, a carierei precum și a relațiilor sale cu femeile. „Uneori îmi închipui harta lumii desfăcută în fața mea și pe tine lungit de-a curmezișul ei. Și atunci mă simt ca și cum pentru viața mea nu m-aș mai putea gândi decât la regiunile pe care tu nu le acoperi sau peste care tu nu te-ai putea întinde. Și, ținând seama de imaginea pe care mi-o fac eu despre mărimea ta, asemenea regiuni nu sunt nici multe și nici foarte consolatoare, iar căsătoria nu se află printre ele.“, mărturisește fiul în cunoscutul text. El găsește afinități mai degrabă cu familia maternă, Löwy, cu unii dintre membrii ei stabilind relații strânse. Pe unchii Siegfried și Alfred Löwy, spre exemplu, îi evocă în textele autobiografice.
Muzeul furnizează, de asemenea, informații detaliate despre viața lui sentimentală. Fotografii și date biografice ale celor mai cunoscute iubite ale sale împart vitrinele muzeului cu fragmente din scrisorile pe care le primeau de la Kafka. Un pasaj copiat dintr-o scrisoare adresată Milenei Jesenská, iubita creștină, surprinde melancolia ce învăluie ființa scriitorului aidoma tristeții care coboară asupra orașului. Numeroasele relații configurează profilul unui bărbat dornic de iubire și, în același timp, înfricoșat de pierderea libertății oferite de singurătate. Legătura instabilă cu Felice Bauer, prima iubită, ilustrează această căutare incertă – Kafka se va logodi cu ea de două ori, dar de fiecare dată va rupe logodna. Materialul expus include câteva date insolite despre Grete Bloch, prietenă a Felicei Bauer, cu care scriitorul a avut o relație secretă. S-a speculat că Bloch a fost mama singurului său fiu, care ar fi murit la vârsta de șase ani, fără ca el să afle. Cu privire la ultima iubită, celebra Dora Diamant, informațiile menționează că tânăra i-a stat alături până dincolo de moarte, adăugând un post-scriptum scrisorii pe care Kafka, muribund, a lăsat-o neterminată. Sub influența și cu ajutorul Dorei, care provenea dintr-o familie hasidică din Polonia, Kafka a învățat ebraica. Despre identitatea sa evreiască el scrisese în jurnal, cu un deceniu înainte: „Ce am eu în comun cu evreii? De-abia am ceva în comun cu mine însumi.“
Poate cel mai convingător recreată în cadrul expoziției permanente este tensiunea uneori paroxistică pe care scriitorul a trăit-o pe parcursul carierei în cadrul Companiei pentru asigurarea muncitorilor din Regatul Boemiei. Între 1908 și 1922, anul pensionării din motive medicale, el s-a afirmat printr-un profesionalism care i-a permis să avanseze ierarhic, însă locul de muncă, „o vizuină de birocrați“, după cum îl definea, i-a fost deopotrivă salvare și pierzanie. Explicații, documente, precum și pasaje din jurnalele sale descriu conflictul dintre meschina viață de funcționar și dorința intrinsecă de a scrie. Trebuie subliniat că Franz Kafka era mândru de realizările sale profesionale, dar, fidel vocației autentice, mărturisea într-o scrisoare: „Slujba mi-e insuportabilă pentru că e potrivnică unicei mele dorințe și unicei chemări – literatura.“ (tr. m.) Boala și efectele ei sunt menționate în același context. Cópii ale unora dintre cererile de concediu medical, precum și ale scrisorilor de aprobare a acestora pot fi văzute în vitrine. Una dintre cereri are anexat un certificat medical datat 11 iunie 1912. Extrem de apreciat și considerat indispensabil, Kafka a fost, la un moment dat, promovat chiar în timpul unui concediu medical.
Lumina ce invadează curtea interioară a muzeului îl întâmpină pe vizitatorul desprins de atmosfera tenebroasă a expoziției, readucându-l în lumea în care suvenirele iau chipul cărților lui Kafka și al agendelor și cărților poștale cu portretele sale…
_______________________________________________________________
Note bibliografice:
Kaka Museum – https://kafkamuseum.cz/
Franza Kafka, Scrisoare către tata, trad. din germană de Mircea Ivănescu, Ed. Humanitas, 2016. https://humanitas.ro/assets/pdf/Franz-Kafka_Scrisoarecatre- tata.pdf