Culegerea Vox clamantis in deserto. Atitudini, polemici, pamflete, semnată de Eugen Munteanu, cuprinde 35 de articole cu caracter jurnalistic reflectând nu doar vocația de filolog, lingvist și traducător a autorului, ci și spiritul polemic, lucid al acestuia. Experiența acumulată în perioada comunistă, ca urmare a faptului că o mare parte din propria viață s-a derulat sub dictatură, îl determină pe Eugen Munteanu să fie parcimonios în ceea ce privește preluarea necritică a principiilor corectitudinii politice, precum și a bățoșeniilor sau auto-compătimirilor protocroniste. În articolul Un corifeu al „gândirii politice corecte“ – Noam Chomsky, autorul indică o serie de probleme pe care ideologia susținută de celebrul lingvist o implică, în sensul că el însuși nu respectă principiile politice promovate în țara sa, calificând S.U.A. drept, „cel mai terorist stat din istorie“. O lipsă de fair-play, observă Eugen Munteanu, cu atât mai mult, cu cât Chomsky „s-a bucurat și se bucură de libertatea totală, inclusiv aceea de a contesta fundamentele acestei libertăți!“ (p. 13). Nici față de colegii universitari nu se arată Chomsky tolerant, marginalizându-i pe cei care nu aderă la concepția sa și nu adoptă înregimentarea politically correct thinking sau political correctness în discursurile publice.
Sunt abordate și subiecte controversate în societatea contemporană, cum este cazul din textul Țigan și/sau rom?. Analizând dimensiunea lingvistică a celor doi termeni, Eugen Munteanu susține cu argumente științifice legitimitatea istorică a termenului țigan, atestat încă din secolul al XIV-lea. Demonstrația poate fi urmărită cu ușurință, prin cursivitatea și prin logica ideilor, ea putând fi citită nu doar de specialiști, ci și de lectorii obișnuiți. Ca orice comunitate etnică, romii au dreptul să ceară schimbarea endonimului, dar – se întreabă Eugen Munteanu – ce se va întâmpla cu uzul curent al limbii, cu textele literare unde apare de atâta timp cuvântul țigan? Se va schimba redenumirea creațiilor literare (Țiganiada de Budai-Deleanu, de exemplu)? Soluția propusă de Eugen Munteanu este viabilă: „să fie folosit rom în spațiul public-oficial, dar țigan nu are cum să dispară din utilizarea liberă a limbii române“ (p. 166). Este ceea ce ține de firesc, asemenea pericolului manelizării cântecului popular.
În articolele Metamorfoze ale protocronismului sau Despre incompetența cu ștaif și Remanențe protocroniste în înțelegerea unor momente importante din istoria creștinismului românesc, Eugen Munteanu atenționează că ideile despre întâietatea românilor în istorie, vehiculate în perioada comunistă, sunt promovate și în prezent, situație la originea căreia se află transferul ilegitim de competență. Medici, ingineri, fizicieni, agronomi ș.a. se pronunță asupra unor aspecte dificile referitoare la etnogeneza românească, ignorându-se, cu emfază semidoctă, dovezile științifice. Intră în discuție confuzia geților cu goții, miturile – Sfântul Andrei, „evangheliatorul românilor“, „universul traianic“.
În culegerea de articole a lui Eugen Munteanu se regăsesc și pasaje confesive, în care autorul relevă episoade din propria existență, necesare în formarea lui umană și profesională. În De ce sunt xenofil, se face o declarație de xenofilie, tonul nefiind epic sau paseist, ci lucid. Primul contact cu alogenii are loc în satul natal, Seimeni (Dobrogea), unde apar câteva figuri pitorești (moș Omer, turcul bătrân, familia de romi), de care își amintește cu plăcere. Conștientizarea deplină a xenofiliei are loc în perioada satisfacerii stagiului militar – un moment dificil pentru adolescentul care părăsește universul ocrotitor al familiei și lumea cărților, nevoit să se confrunte cu invidia ori agresivitatea camarazilor de arme. Înzestrat cu un temperament puternic, Eugen Munteanu nu se victimizează și crede că momentele trăite au fost utile maturizării sale: „M-am vaccinat, cum s-ar spune, devenind imun la provocările ticăloșiilor și abjecțiilor de orice fel, însușindu-mi ceea ce voi fi aflat mai târziu că se numește ataraxia stoică, calmul lui nil mirari“ (p. 29).
Alte „teme“ ale culegerii Vox clamantis in deserto. Atitudini, polemici, pamflete privesc dispariția studiului limbii latine din școlii, prezența plagiatului, transferul ilegitim de competență, (re)denumirea anapoda a unor instituții de învățământ, precum și alte metehne noi sau mai vechi ale mediului academic și cultural. Ieșind din registrul profesional, universitarul ieșean creionează câteva tipologii pitorești, de care avem parte (n-am mai fi avut!) în societatea contemporană. Spre amuzamentul cititorilor, autorul face portrete precum cel al mercenarului de presă sau al mitocanului de la volan, prilej de a-și ilustra abilitățile și în sferele limbajului neacademic. Articolele scrise de Eugen Munteanu se constituie într-o radiografie lucidă și pătrunzătoare a societății contemporane, realizată de pe pozițiile fără echivoc ale intelectualului dotat cu un acut simț critic.