Mihaela Criticos este arhitectă și profesoară universitară, larg recunoscută pentru cercetările sale aprofundate în domeniul arhitecturii moderniste și Art Déco din România. Bibliografia sa cuprinde volume de autor, dar și lucrări realizate în colaborare, publicate adesea sub egida unor edituri precum Simetria sau Igloo.
Ornamentul Art Déco în arhitectura Bucureștiului interbelic este lucrarea ei cea mai recentă și a apărut la Editura Igloo, fiind un album cu text bilingv (în română și engleză) și ilustrații deosebit de frumoase și de relevante.
După Art Déco sau Modernismul bine temperat, lucrare bazată pe teza de doctorat a autoarei, Mihaela Criticos a publicat albumul București – oraș Art Déco. Ea a mai colaborat la volume care constituie prețioase documentări, precum Goldstein Maicu. Vilele moderne. Constanța 1931-1940, și Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic.
Pentru cei care iubesc Bucureștiul și au știința de a-l descoperi, stilul Art Déco este o culminație a bunului gust și a sincronizării civilizației românești cu cea occidentală în perioada interbelică, a existenței României Mari, cînd mijloacele financiare, dar și viziunea modernă a unui număr mare de români, au permis performanțe artistice în toate domeniile, arhitectura și stilul de locuire fiind printre acestea.
Arhitecți precum Arghir Culina, Duiliu Marcu, Horia Creangă, Marcel Iancu, Jean Monda, Boris Zilbermann au marcat o epocă și au impus un stil Bucureștiului, precum Maicu Goldstein și Ion Căpșuneanu la Constanța. Lovite puternic și nemilos în arhitectura lor de perioada comunistă, orașele românești și în special Capitala, au rezistat în parte și au păstrat destule prețioase relicve, ce permit cercetătorilor și simplilor admiratori de astăzi să aibă o idee îndeajuns de precisă despre ceea ce însemna confortul și viețuirea civilizată (nu neapărat de lux) de dinainte de oroarea cartierelor din cutii paralelipipedice, perpetuată în post-comunism de „rezidențialele” redundante.
Cartea Mihaelei Criticos subliniază excelent rolul ornamentului în ansamblurile arhitectonice Art Déco. Ea se înscrie într-o serie de autori ale căror volume au reliefat, în ultimele două decenii mai ales, performanțele arhitecturii românești clasice și interbelice. Mădălin Ghigeanu, Augustin Ioan, Luca Matei Stoian, Milița Sion, Nicolae Ștefan Noica, sînt doar cîțiva dintr-o serie de istorici merituoși care și-au asumat o misiune dificilă și cu atît mai meritoriu dusă mereu mai departe.
Albumul, ilustrat cu fotografii de Sabin Prodan într-un număr impresionant (în jur de 200), este un veritabil catalog al detaliilor Art Déco, stil ce a marcat modernitatea interbelică: feronerii cu ornamente sobre pentru uși și ferestre, corpuri de iluminat, basoreliefuri, ritmuri geometrice și compoziții grafice în culoare și relief, bow-window-uri, balustrade, cornișe. Chiar dacă unele elemente au suferit influența timpului și a neglijenței, sînt de admirat cazurile opuse, nu puține, în care au fost păstrate și restaurate. Oricine a trecut pe străzile Bucureștiului a deplîns felul în care proprietarii unor imobile au neglijat sau înlăturat ornamentele în scopul meschin al „simplificării” și „funcționalității”, mentalitate păguboasă a oamenilor „recenți”, fără trecut și, în consecință, condamnați să nu aibă nici viitor. Mihaela Criticos și Sabin Prodan au identificat cu folos cazurile fericite în care ornamentele s-au păstrat și dau mărturie despre un moment fast al arhitecturii Capitalei. Albumul lor este o pledoarie pentru respectul ce se cuvine arătat memoriei și valorii artistice. Desigur, cel mai simplu este să strici, să demolezi, să înlocuiești autenticitatea cu surogatul. Dincolo de comoditate, se ghicește în multe intervenții nefericite comportamentul de complexat al veneticului, barbarul care, trecînd dincoace de limesuri, pîrjolește sistematic ceea ce îl umilește prin frumusețe și măreție.
Albumul despre ornamentul Art Déco este o combinație fericită de istorie, ilustrație semnificativă, contribuție culturală și conservare a tradiției, un gest de cultivare a frumosului și o pledoarie pentru decența, dar și rafinamentul decorațiunii. Față de alte curente ale arhitecturii care au avut o influență asupra Bucureștiului, Art Déco a coincis fericit cu o epocă în care nu doar clădirile publice și cu amprentă mare pe teren au putut beneficia de detalii artistice. Dezvoltarea verticală a construcțiilor și-a găsit ritmul potrivit prin acest stil care se și potrivește reliefului și climei acestui oraș. Azi, aceste ornamente poartă în ele distincție și nostalgie. Meritul celor care îl descoperă și îl pun în valoare se cuvine subliniat.