Cu ocazia celebrării Zilei Naționale a Franței la Timișoara, S.E.M. Nicolas Warnery, ambasadorul Franței în România, a decernat domnului Mircea Mihăieș titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, iar domnului Marilen Gabriel Pirtea, rectorul Universității de Vest, titlul de Ofițer al Ordinului „Palmes Académique“, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Muzeul Național de Artă.
Domnule Ambasador al Republicii Franceze, doamnă Nicolas Warnery, doamnă directoare a Institutului Francez din Timișoara, domnule rector al Universității de Vest din Timișoara, dragi colegi, prieteni și prietene,
O distincție de prestigiul lui Ordre des Arts et des Lettres are un dublu efect: te umple de bucurie și te descumpănește. Pentru mine, ea reprezintă un prilej de a recapitula ceea ce este, cu certitudine, o poveste de dragoste cu o țară și o civilizație. Încă din copilărie, prin mama mea, cultura și limba franceză au reprezentat o prezență vie, familiară și permanentă. Am crescut cu cărți franțuzești pentru copii și reviste, precum „Riquiqui et Roudoudou“, „Vaillant, le journal le plus captivant“, iar în adolescență am fost fermecat de acele „récits complets“ propuse de revista „Pif Gadget“, de unde mi-am însușit valorile pe care am încercat să le cultiv în întreaga mea viață: curajul de a spune întotdeauna adevărul, indiferent de consecințe, onestitatea, generozitatea, respectul pentru ceea ce e diferit și față de cei mai puțin norocoși decât noi.
Au urmat lecturile din scriitorii clasici. Chiar și azi, când am scris mai multe cărți despre modernism și postmodernism, consider că Alexandre Dumas-père e un autor genial. Deși mi le-am corectat între timp cu lecturi din marele istoric Jules Michelet și, ulterior, din André Maurois, Maurice Druon ori Jacques Madaule, informațiile despre epocile descrise de Dumas, imaginea acelei Franțe mitice, rebele și dominate de curtoazie și noblețe sufletească au devenit parte a conștiinței mele.
Ulterior, li s-au adăugat autori fundamentali precum Gustave Flaubert. Stendhal, Proust și Albert Camus – acesta din urmă fiind, și în clipa de față, autorul la care revin cel mai des, alături de Michel de Montaigne și de Pascal. Ediția din Pléiade a eseurilor și articolelor lui Camus a devenit inutilizabilă prin multiplicarea însemnărilor și a sublinierilor.
Citesc, evident, și literatură franceză contemporană (sunt un admirator necondiționat al lui Marguerite Yourcenar și al lui Pascal Quignard, și unul condiționat al lui Houellebecq) și mențin un contact direct cu Franța. De peste douăzeci de ani, de când prietenul meu Bazil Popovici, pe atunci consul-general al României la Marseille, mi-a inoculat pasiunea pentru Provence, toate concediile mele se desfășoară în Franța. Altfel spus, trăiesc franțuzește, mănânc și dorm franțuzește și, mai ales, beau, în compania prietenilor mei, dintre care unii se află aici în sală, franțuzește!
Nu am fost însă beneficiarul pasiv și egoist al acestei pasiuni. Am încercat să promovez atât prin scrierile mele, cât și prin intermediul revistei pe care o conduc, „Orizont“, prin proiectele Uniunii Scriitorilor din România și ale Institutului Cultural Român, prin conferințe și intervenții publice, imaginea Franței, în care văd un model perpetuu pentru cultura României. Datorăm atât de mult Franței – inclusiv apartenența la România a acestei zone geografice în care avem fericirea să vă avem azi, domnule Ambasador, – încât suntem conștienți că e vorba de una din acele imprescriptibile și perpetui angajamente pe care însăși existența noastră ne obligă să le respectăm cu bucurie și recunoștință.
Vă sunt profund îndatorat, Excelența voastră, pentru onoarea pe care dumneavoastră și Franța mi le faceți, acum, în preajma aniversării zilei marii dumneavoastră națiuni. Mă simt copleșit de bucuria de a putea figura, cu acte în regulă, în calitate de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, alături de iubiții mei eroi dintotdeauna și pentru totdeauna, cavalerul d’Artagnan și cavalerul Pardaillan!
Vive la France!
Vive la Roumanie!