Lumea iubitorilor artei dansului se bucură din anul 2000 de un adevărat răsfăț, cu valoroși coregrafi și mari companii de dans pe care ni le aduc în țară ÎNTÂLNIRILE JTI. Și dacă vrem să știm cine sunt de fapt cei care dau viață acestor ÎNTÂLNIRI, aflăm numele a trei mari iubitori ai dansului, doamna Gilda Lazăr, director al JTI România, Moldova și Bulgaria, domnul Valerian Mareș, președinte al Fundației Art Production, și doamna Silvia Ghiață, consultant artistic, căreia dansul din țara noastră îi este îndatorat de ani îndelungați.
Dacă la multe dintre ÎNTÂLNIRILE anterioare am așteptat cu emoție să urmărim cu ochii noștri creații ale unor nume consacrate ale coregrafiei mondiale, precum Maurice Béjart, Nacho Duato, Mats Ek, Alvin Ailey și încă mulți alții, de astă dată, la cea de a 25-cea ÎNTÂLNIRE JTI surpriza a fost și mai mare. A trebuit să descoperim treptat, pe parcursul spectacolului ALICE, prezentat în Sala Ion Caramitru a Teatrului Național București, pe un coregraf de talie mondială, Po-Cheng Tsai, despre a cărui valoare nu știam încă nimic, cum nu știam nici de Compania B.DANCE creată de el sau de dansatorii săi, care îi pun deplin în valoare lucrările, piese de o factură cu totul aparte. Cuvintele „de talie mondială“ au de astă dată un înțeles aparte. Nu definesc doar faima de care se bucură în prezent coregraful taiwanez Po-Cheng Tsai, ci chiar ceea ce a încercat el să realieze, și, în mod uimitor, a și reușit: o contopire a dansului european și a celui asiatic și o conlucrare a mai multor genuri de dans din cele două culturi: neoclasic, dans contemporan occidental, hip hop, arte marțiale, kung fu, dans popular chinezesc. „Suntem martori la un fel de dans al lumii“, cum nota Laurence Houot, în Franceinfo. Și în acest stil, numai al lui, Po-Cheng Tsai a dat o nouă și misterioasă față poveștii lui Alice în țara minunilor.
În ceea ce mă privește, știind doar în teorie ceea ce își propusese coregraful să realizeze, am încercat să mă conving că această poveste este autentică, încă de la începutul spectacolului. Primele secvențe, ale dansatorului cu mască și cască argintie pe care erau montate două înalte antene, erau familiare genului de dans contemporan occidental. Însă, după mai multe momente, când au apărut și duete, totul s-a convertit într-un gen de neoclasic cu elemente marcate de virtuozitate. Dar mișcările au căpătat nuanțe de cu totul alt parfum când au intervenit mișcările de dans chinez a două dansatoare în costume în dungulițe șerpuitoare. Și încântător era faptul că nu era vorba de alipirea unor secvențe distincte unele de altele, ci de o curgere continuă, armonioasă. Toate formele de mișcare se iveau firesc din cele precedente. Apoi, treptat, am văzut cum coregraful devine un adevărat sculptor care construiește cu corpuri umane tablouri vivante, ce se metamorfozează continuu și apoi devine și pictor, introducând în alb-negrul predominant al veșmintelor și mult roșu, în unele costume și pălăriuțe, care erau tot creația lui, căci Po-Cheng Tsai este și creatorul costumelor. Legat de acestea, este de remarcat și faptul cum a preluat tutu-ul clasic european conferindu-i o rotunjime care-i dă o altă linie, cu totul diferită, alăturându-i fustițe constituite parcă din coji de banane – alăturări surprinzătoare. Pentru realizarea tuturor costumelor a colaborat cu Departamentul de Costume de la Luzerner Theater, iar în spectacol, colaboratori inspirați i-au fost Rockid Lee, prin muzica sa marcat ritmată, și Otto Chang la lumini și Po-chih Chang la conceptul video, ambii contribuind din plin la atmosfera de basm. Dar după scene ample pe ritmuri vijelioase, au fost și câteva momente de liniște totală, bine venite, parcă chiar necesare, când dansatorii evoluau pe muzica lor interioară.
Po-Cheng Tsai a absolvit Universitatea de Arte din Taipei în 2009, iar în 2014 a înființat Compania B.DANCE, cu care a străbătut deja scene din Germania, Republica Cehă, Spania, Israel, Danemarca, Italia, Elveția, China, Hong Kong, Marea Britanie, Franța, la Festivalul de la Avignon, după care a fost desemnat Coregraful anului 2018 de revista germană Tanz, iar în 2019 Compania B.DANCE a primit Premiul Mervyn Slutter „Spirit of the Fringe“, la Festivalul Fringe de la Edinburgh. Plastica dansatorilor săi, îndelung modelată de coregraful lor, reușește să transmită tot ceea ce acesta vrea să ajungă până la spectatori, rezultatul colaborării lor fiind un spectacol încântător. Cum tot încântătoare pentru iubitorii dansului este constatarea că seminția marilor coregrafi este inepuizabilă, oriunde s-ar ivi ea.