Deși este cunoscut îndeosebi ca poet și gazetar, Cassian Maria Spiridon a publicat în ultimii ani și câteva interesante volume de critică literară. Dintre acestea, putem menționa: Cezar Ivănescu, un oaspete al Nirvanei (2016), Metamorfozele lui Nicolae Manolescu (2019), Iacob Negruzzi în „Convorbiri literare“, Nerăbdarea limitelor la Mihai Ursachi (2021) și Gândurile cu vedere ale lui Nichita Stănescu (2021). Recenta carte îl readuce în actualitate pe scriitorul ieșean în această ipostază, consacrând o incitantă lucrare reputatului matematician Solomon Marcus. Volumul se intitulează Solomon Marcus și limba perfectă și a apărut la Editura Junimea din Iași, în 2024. În esență, cartea reunește trei capitole. Este vorba despre două studii (Arta și știința lui Solomon Marcus și Solomon Marcus și limba perfectă), la care se adaugă un amplu interviu apărut în 2003 în revista „Convorbiri literare“.
Cassian Maria Spiridon pornește de la observația că integrala operei lui Solomon Marcus vine să argumenteze apropierile dintre matematică și filosofie. În ingeniosul portret pe care îl schițează, eseistul se folosește de confesiunile reputatului cercetător, îndeosebi de ideile programatice exprimate în lucrarea intitulată Singurătatea matematicianului. În prelungirea lui Rainer Maria Rilke, Solomon Marcus îi sfătuiește pe mai tinerii săi confrați să se dedice cercetărilor din sfera matematicii doar în cazul în care simt că nu ar putea trăi altfel. Remarcabile se dovedesc apropierile pe care le face savantul între limbajul poetic și cel matematic. Nu întâmplător, granițele considerate nu demult de netrecut între diferite domenii ale cunoașterii au ajuns să fie puse sub semnul întrebării.
Dintre numeroasele cărți ale cunoscutului gânditor, Cassian Maria Spiridon se oprește pe larg la Poetica matematică, definită drept „o îndrăzneață și necesară abordare a liricii cu instrumentele matematice“. Atât literatura, cât și matematica sunt considerate niște fiice ale mitologiei, „de la care au preluat funcția de simbolizare și situarea într-un univers de ficțiune, care mediază relația cu lumea reală“. Solomon Marcus atrage atenția asupra faptului că matematica oferă un mod de gândire universal, care se dovedește folositor „în orice altă disciplină și în orice alt domeniu al vieții“. Cercetătorul depășește viziunea utilitaristă asupra matematicii, proclamând necesitatea ca ea să fie studiată „pentru propria ei plăcere, întru onoarea spiritului uman“. Matematica este considerată o modalitate de gândire cu valoare universală, în măsură să ofere surprinzătoare bucurii de ordin spiritual.
Nu întâmplător, comentariul lui Cassian Maria Spiridon se extinde și la volumul Artă și știință, din 1986, relevarea apropierilor dintre cele două domenii aparent dicotomice alcătuind o preocupare constantă a lui Solomon Marcus. De aici cercetarea în paralel a statutului limbajului poetic, în comparație cu cel științific. Ideile exprimate sunt bogat ilustrate cu citate din scrierile matematicianului. În viziunea cercetătorului, matematica și poezia au o arhitectură asemănătoare, deoarece esența lor se dovedește, în bună măsură, aceeași. Poezia este considerată un amestec de luciditate și de vrajă. Luciditatea este cea care determină organizarea textului, de unde apropierea de știință, adică de matematică. Ample demonstrații vin să demonstreze asemănările și deosebirile dintre limbajul științific și cel poetic. De aici numeroasele trimiteri la Estetica lui Pius Servien. Cassian Maria Spiridon descoperă în matematicianul Solomon Marcus un „sensibil degustător și cunoscător al artei poetice“. Un critic literar care oferă pagini substanțiale despre lirica lui Marin Sorescu și cea a lui Nichita Stănescu. Printre calitățile savantului, autorul cărții semnalează stilul limpede, „claritatea argumentației, lărgimea de orizont în abordarea diversității de teorii și probleme, implacabila logică în construirea demonstrațiilor“.
Titlul cărții este dat de cea de a doua secțiune a investigațiilor, Solomon Marcus și limba perfectă. În esență, capitolul întregește portretul schițat în debutul studiului. Pretextul comentariilor este oferit de discursul de recepție la Academia Română, susținut de reputatul om de cultură în 2008 și tipărit în același an sub titlul Singurătatea matematicianului.
Ultima secțiune a lucrării lui Cassian Maria Spiridon reproduce un lung interviu cu Solomon Marcus, publicat în numărul 8 din luna august 2003 al revistei „Convorbiri literare“. Dialogul purtat cu prestigiosul matematician întregește portretul spiritual al acestuia. Autorul Poeticii matematice este considerat un îndrumător, un maestru spiritual, unul dintre puținii cunoscători al limbii perfecte. Să fie matematica limba adamică, limba creației pe care numeroși savanți au încercat să o reconstituie de-a lungul timpului?