Bilet de intrare în istorie

Un ziarist român, care a stat în pușcăria comunistă, fiind eliberat în seara de 22 decembrie 1989, a cerut, la plecare, un bilet de ieșire, așa cum se dă și când scapi din spital, dar securiștii care se pregăteau de noua viață, cică liberă de data asta, i l-au refuzat. Ce să facă atunci Petre Mihai Băcanu, care nu voia să rămână fără o dovadă că a existat în tot acel timp chiar și numai chinuit cu embleme în plus pedepse brutale brutale, pentru că a vrut să spună adevărul și numai adevărul? La 22 decembrie 1989, voia și el o dovadă, dar securiștii, ocupați cu altele și nevrând să documenteze în vreun fel teroarea, i-au refuzat-o. Anii au trecut, el a tot scris, de data asta chiar fără cenzură, în ziarul devenit chiar liber și nici n-a avut timp să se gândească la ceea ce i s-a întâmplat. Toți Burloii care-l anchetau cu parul real sau cel verbal erau acum democrați și capitaliști. Prietenii i-au spus, scrie-ți, Petre, memoriile, iar el nu și nu că avea treabă. De pildă să încerce să documenteze metodele Securității, arătându-și degetul strâmbat la o ușă a Burloiului cotidian, judecătorilor foarte înțelegători cu securiștii care-l anchetaseră până la moarte pe Babu Ursu (fiul său, Andrei, ne-a spus asta la o prezentare a cărții), dar ăștia, așa-zișii judecători, au refuzat sistematic. Anii au cam trecut, dar memoria lui Petre Mihai Băcanu s-a pus pe treabă, din nou. Ziaristul întemnițat și torturat pentru că voia să spună doar adevărul despre ce se întâmpla în baraca românească din lagărul ăla fericit și-a făcut singur biletul de ieșire ca să știm și noi cum a fost și de ce și așa mai departe. Noi i-am spune carte de memorii biletului său de ieșire, un fel de justificare a faptului că a lipsit atâta timp din presă și din viață, cu singura vină că proiectase un ziar liber, după ce ani de-a rândul încercase să scrie liber la ziarul pe atunci intitulat abuziv cu epitetul în coadă. Citind această relatare și mai ales vorbind despre ea la un târg de carte, mi-am dat seama că, fără să fiu închis și interogat de o brută securistă, aș avea și eu nevoie de un bilet de ieșire din acea lume murdară în care am trăit câteva rele zeci de ani. Securiștii asta voiau poate să-i spună refuzându-i dovada: că pentru ei, torționarii, urma viitorul luminos, ăla care ne fusese predicat tuturor, ani în șir, viitor care autorului acestei cărți i s-a părut de neînțeles. Sau că n-ai ce să faci cu un bilet de ieșire într-o lume care e fără ieșire, așa cum fusese aceea a Burloilor reprofilați repede în te miri ce doctori în câte ceva, milionari și miliardari ai ticăloșiei, pe care o documentează Petre Mihai Băcanu în cartea sa cu acest titlu. Colegii săi, care încercaseră, toți, să se și să ne elibereze totuși de minciuna dictată de partidul unic, Mihai Creangă, Anton Uncu, cei care scriseseră ziarul România, împreună cu el, au scăpat între timp, plecând acolo unde, mai sperăm, vom fi cu toții liberi. În iunie 1990, când minerii au dat năvală, cu o forță de câteva zeci de ori mai mare decât cea a lui Burloi, să mai închidă o dată gura „României libere“, de data asta chiar cu adevărat, cei care preluau, încă abuziv, cuvântul, în titlul unui ziar de bază al minciunii comuniste, erau fericiți să-i instige pe mineri să distrugă concurentul de alături. Cu câteva luni înainte, cred că la câteva zile după 22 decembrie 1989, pe sticla vitrinei unui mic magazin din clădirea de vizavi de Biserica Armenească, unde este și azi placa amintind de poetul și actorul Emil Botta, un om lucid scrisese „Jos Iliescu!“ N-au trecut multe ore și vitrina era făcută țăndări de adepții colonelului care-l torturase pe Petre Mihai Băcanu, poate chiar de Burloii reprofilați, sau reciclați, cum le plăcea lor să spună. Aceleași metode au fost documentate clar și când au fost aduși minerii să rupă degetele celor care arătaseră cu ele spre autorii și paznicii minciunii comuniste. În muzeul comunismului de la Budapesta am văzut, în urmă cu mai mult de un deceniu, cred, pe lângă documentele zguduitoare ale terorii kremlineze, și fotografii și scurte C.V.-uri ale torționarilor securiști. La noi aceștia au fost cruțați. Nu de alta, dar așa cum știe azi toată lumea, tot ei au fost cei care au dirijat și democrația originală, așa cum dirijaseră și democrația socialistă. Nicio noutate. Nu e o noutate, dar nu strică să ne mai amintim din când în când ce a fost și cum a fost. Inclusiv calomniile mizerabile aruncate asupra celor care au îndrăznit de către cei lași sau, mai grav, complici. De fapt, biletul de ieșire al lui Petre Mihai Băcanu e un bilet de intrare în istorie.