Cum povesteam rândul trecut, citeam cu mult interes sfaturile date tânărului Telemac de zeița Minerva, deghizată în înțeleptul Mentor, care, după sfârșitul războiului Troiei, îl întovărășea pe fiul lui Ulise pe țărmurile Mării Mediterane. Gândirea simplă, concisă a predicilor lui mi se părea, mi se pare încă, la fel de vie acum ca și pe timpul lui Fénelon, autorul cărții despre Telemac, precum și în vremea, mult mai îndepărtată, când a avut loc căderea Troiei. Nu te lăsa flatat, lingușit, sedus! îi spune Mentor lui Telemac, ca să-l ferească de zeița Calypso și de nimfele care o înconjoară. Calypso, părăsită de mult-iubitul ei Ulise plecat să o regăsească pe Penelopa, soția lui, speră acum să-l cucerească pe Telemac, fiul lor, pe care soarta l-a aruncat pe malurile insulei unde ea domnea. Primit ca oaspete, Telemac îi povestește aventurile prin care a trecut în căutarea tatălui perdut. Profund mișcată de curajul lui, Calypso ar vrea să-i aprindă în inimă flacăra iubirii. Venus, zeița voluptății, îi vine în ajutor, dat fiind că indiferența lui Telemac și înțelepciunea lui Mentor o jigniseră de curând, iar ea nu izbutise încă să se răzbune. Îl pune deci pe Cupidon, băiețelul ei, zeul amorului, în brațele lui Calypso. Valurile intime, ușoare, răspândite de micul zeu o tulbură. Ca să iasă din aura dorinței, Calypso i-l dă pe Cupidon nimfei de lângă ea, numită Eucharis. Mare greșeală! Dacă la început nimic nu părea mai dulce, mai nevinovat decât acest copil voios, surâzător – o sursă, fără îndoială, de bucurie neîncetată – ajungea să-l lași să te atingă ca să simți o undă de venin. Viclean, amăgitor, copilul nu mângâia decât ca să înșele și nu râdea decât de răul făcut sau plănuit. Curând nimfele sunt cuprinse de o durere stranie care le otrăvește sufletul, iar Telemac, luându-l și el în brațe, e covârșit de o neliniște de neînțeles. Ar vrea să rămână pe insula zeiței Calypso, înconjurat de nimfele nevinovate, modeste, simple, nemuritoare, îi mărturisește el lui Mentor. Ulise, tatăl lui, cu siguranță nu mai este în viață, iar Penelopa, mama lui, și-a găsit, fără îndoială, un alt partener. De ce s-ar mai întoarce în Itaca? Mentor îl dojenește: o existență fără vlagă, fără onoare ar fi ea potrivită pentru fiul marelui Ulise? Sensul, drumul vieții lui se împotrivesc pasiunilor întâmplătoare, subliniază el, iar zeii înșiși îi poruncesc să părăsească această insulă. Telemac s-a îndrăgostit însă de nimfa Eucharis care, atrasă și ea de el, îl invită să meargă împreună la vânătoare. Departe de ceilalți, în păduri și pe munți, cei doi pot să fie singuri. Calypso, pradă geloziei, ca să-i despartă îi dezvăluie lui Mentor locul unde se găsesc plopi tăiați și instrumente pentru construirea unei corăbii. Forța și îndemânarea lui Mentor/Minerva pun laolaltă corabia într-o singură zi. Seara, înainte de întoarcerea dascălului lui, Telemac întreabă la ce va servi această navă. Ca Mentor să fie trimis undeva departe, răspunde Calypso, să nu te mai supere cu sfaturile lui. Mentor mă părăsește? exclamă fiul lui Ulise. Eucharis, continuă el, nu te mai am decât pe tine! Înfuriată la culme, Calypso îl caută pe Mentor, îl găsește și îi ordonă să părăsească imediat insula împreună cu Telemac. Uimit, rănit, rușinat, acesta îi spune lui Mentor că nu poate nici să-l părăsească, nici să-l urmeze. Izbăvește-mă, îl roagă el, eliberează-mă de mine însumi. Dacă te aprinde o iubire fără rost și nu o poți învinge, îi răspunde Mentor, fuga e singura soluție: rămâi departe de cea care te atrage, nu te gândi la ea, uit-o. Ți-e greu? Învață-te să ai răbdare. Fii mai puternic decât greul prin care treci, nu-l uita niciodată și când te vei urca pe tron, când vei fi mai mare decât cei din jurul tău, adu-ți aminte că ai fost și tu cândva sărman și amărât ca ei. Să-ți facă bucurie să-i ajuți, să-ți iubești supușii, și ține minte că nu vei fi un rege adevărat decât dacă vei ști să-ți învingi patimile. E destinat sfatul lui Mentor doar mai marilor acestei lumi? Sau, poate, se potrivește fiecăruia dintre noi? Vom mai vedea rândul viitor.