Cu cât ne îndepărtăm mai mult de ea, cu atât copilăria se transformă într-un timp edenic, într-o mirifică lume a basmelor de care ne aducem aminte cu nostalgie. Această vârstă de aur a existenței este evocată de către scriitori în Cartea cărților copilăriei. Cum am devenit cititor/cititoare. Impozanta antologie de texte a fost coordonată de Irina Petraș, care a vrut să marcheze prin ambițiosul proiect cea de a unsprezecea ediție a Festivalului Național de Literatură (FestLit, Cluj, 2024) și împlinirea a 75 de ani de existență a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. În fruntea cărții se găsește un citat bine ales din discursul ținut de Mario Vargas Llosa, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Literatură. Cuvintele scriitorului peruvian reprezintă un superb elogiu adus lecturii. În plus, ele caracterizează foarte bine experiențele relatate în această carte, deoarece cititul a însemnat o aventură spirituală decisivă în viața fiecărui creator. Lectura a permis pătrunderea în fascinanta lume a imaginarului, ducând la descoperirea unor miraculoase universuri paralele, inaccesibile până atunci. Marile cărți dedicate copilăriei au facilitat depășirea banalului cotidian, umplând o existență anostă cu vise, exaltare și aventuri.
Volumul se deschide cu un Argument semnat de Irina Petraș, care trece în revistă temele generoase abordate de caietele și de antologiile FestLit Cluj de-a lungul timpului. Pentru a unsprezecea ediție, ea a propus două lucrări: Cartea cărților copilăriei. Cum am devenit cititor/cititoare și o culegere ulterioară, Cartea fermecată de Citire. Scopul declarat al exegetei a fost acela de a contribui la reintroducerea gândirii în școală și de a retrezi interesul tinerilor pentru lectură. Un număr impresionant de scriitori (104!) evocă lumea magică a copilăriei și dezvăluie maniera în care i-a marcat experiența de tineri cititori. Toate confesiunile vin să demonstreze un adevăr constatat deja de cronicari, faptul că „nu există mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților“. Este interesant să vezi cum arătau și ce citeau la vârsta copilăriei scriitorii consacrați de azi, mulți dintre ei ajunși la vârsta senectuții. În confesiunile lor, autorii vorbesc despre operele care i-au marcat în primii ani de viață, declanșând o dragoste nețărmurită pentru literatură. Specia vizată cu predilecție este basmul, o veritabilă poartă fabuloasă către imaginar.
Remarcabile se dovedesc și bogatele ilustrații care însoțesc textele. Numeroase fotografii vin să exemplifice maniera în care arătau în copilărie scriitorii de azi. Dar volumul reprezintă mai ales un elogiu adus marilor cărți pentru copii și tineret, apărute de-a lungul timpului. Reproduse cu generozitate, copertele acestora alcătuiesc o vitrină insolită, demonstrând bogăția editorială autohtonă din acest domeniu. La sfârșitul antologiei există și o Addenda, care reunește un număr important de Cărți pentru copii de toate vârstele. Titlurile nu sunt trecute în ordine alfabetică, ci în funcție de apariția lor în timp. De la Epopeea lui Ghilgameș până la Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling, cititorului i se oferă astfel o listă impresionantă de lucrări de referință aparținând literaturii române și universale.
Din antologie nu lipsesc numele sonore, precum: Horia Bădescu, Ana Blandiana, Gabriel Chifu, Vasile Igna, Nicolae Manolescu, Ion Mureșan, Irina Petraș, Ioan-Aurel Pop, Ion Pop, Adrian Popescu, Aurel Rău, Ion Vlad, Varujan Vosganian și mulți, mulți alții. În cazul autorilor care nu mai sunt în viață (Nicolae Manolescu, Petru Poantă, Alexandru Vlad, Ion Vlad, Ioan-Pavel Azap), au fost selectate câteva fragmente semnificative din scrierile sau din interviurile pe care aceștia le-au acordat. Nicolae Manolescu, de exemplu, este prezent cu mai multe pagini din volumul cu titlu emblematic Cititul și scrisul. Reputatul critic trece în revistă primele cărți pe care le-a parcurs și evocă mândria resimțită de copilul de odinioară de a fi posesorul lor. Nu este ignorată nici concurența acerbă dintre lectură și joacă. La rândul ei, Irina Petraș vorbește despre condiția ei de cititoare. Deoarece a învățat să citească la vârsta de 4-5 ani, lectura a devenit pentru ea o modalitate de existență. În esență, cele peste o sută de confesiuni zugrăvesc maniera personală în care fiecare autor a descoperit cheia magică cu ajutorul căreia s-a deschis poarta fermecată către mirifica lume a imaginarului.
Cartea cărților copilăriei reprezintă un elogiu adus cărții și lecturii. Irinei Petraș îi revine meritul deosebit de a fi coordonat talentul unui important număr de scriitori români contemporani în vederea realizării unui nou și interesant proiect editorial.