Temele Profesorului Nicolae Manolescu pot fi un extraordinar companion de cursă lungă, foarte lungă, pentru cineva care iubește literatura; sunt așa cu siguranță pentru cei care au avut bucuria (uneori, în dublu sens, înfrigurată) de a le citi sub forma unor „pastile“ pentru minte, inimă și literatură publicate, generos, ani de-a rândul, în reviste de cultură și, mai apoi, în mai multe volume intitulate sau sub-intitulate ca atare. Devin așa – și mai mult decât atât – pentru cineva care, mai tânăr, iubește literatura și le descoperă relativ de curând, sub formă de carte unică, una uluitor de bogată și de generoasă; e cazul semnatarului acestor rânduri. Pot deveni așa pentru cei care – încă și mai tineri – vor înțelege, nu contează cât de repede, ce imens și gratuit dar este literatura (de calitate). Literatură de calitate care vine deplin, aristrocratic, atât de elegant, fie și sub forma unor mici texte, toate pline de nerv, sens, direcție, stil, șarm.
În 2023 (tot), la Cartea Românească (în subdiviziunea „de studii literare“) , bucuria de a avea la îndemână Teme-le lui Nicolae Manolescu e reînnoită de cea mai recentă ediție a lor: a patra, revăzută. Pentru cineva pasionat de statistică, o observație la îndemână cu privire la arhitectura care se între-vede în efortul de ordonare a recentissimei ediții a cărții e aceea că Temele sunt scrise, cu numai două excepții, înainte de 1989. O atare observație e departe de a avea doar sens statistic. Iată ce ne spune, la aproape jumătate de secol distanță, Nicolae Manolescu despre ce anume a pornit această cascadă binecuvântată de, nu atât efemeride cum va formula marele critic ci de, pepite de aur literar: „când am publicat, acum aproape o jumătate de secol, întâia culegere de Teme, nu aveam o idee foarte limpede despre natura lor. Îmi convenea, în schimb, formula lor lapidară, de «efemeride», în stare să-mi ofere un spațiu publicistic pentru preocupări momentane, care nu aveau nici suită (mi se întâmpla, ca și astăzi, să sar de la una la alta, urmărind un capricios grafic al lecturii), nici anvergura unor studii sau cărți“. Și: „Cu timpul, mi-am dat seama că mă exprimau pe mine însumi mai profund decât aș fi crezut și că, departe de a se constitui din firimiturile căzute de la masa unor festinuri critice de amploare, își aveau autonomia și specificul distinct. Abia recitindu-le am înțeles că, în esența lor, erau de fapt niște încercări de a-i provoca pe cititorii de literatură și, poate, și pe unii specialiști, să vadă cu alți ochi anumite laturi ale obiectului nostru. Intenția inconștientă din care s-au născut era mai puțin aceea de a convinge decât aceea de a incita la lectură și la gândire“. Dacă nu ne vom refuza plăcerea de a citi printre rânduri cele de mai sus și dacă, într-un colț al minții vom avea în minte mereu contextul în care sunt scrise și publicate mai toate textele care compun antologia din 2023 (ceea ce era înainte de 1989 în România se numea „democrație populară“, dar era o dictatură dură, pe față!), vom înțelege, cred ușor, că aceste mici texte sunt, de fapt, și mari și – de ce nu? – exemplare exerciții de libertate.
Dar: nu în gri-ul (despre care scria, adorabil, cândva Adam Michnik și în raport cu care e mai cuminte să spunem că suntem încă departe), ci în indolența și indiferența publice ale democrației de acum, a vorbi despre exerciții de libertate poate să pară banal și marginal. În adevăr, nu e deloc așa – sunt încă foarte mulți cei care știu prea bine că textele publicate de N. Manolescu înainte de 1989 erau un fel de „paie“ prin care, de sub apă, se respira oxigenul libertății: Temele, între aceste texte-busolă. La cea mai recentă ediție a Colocviilor romanului românesc contemporan, în intervenția de final, dl Manolescu a reluat considerațiile sale cu privire la relația complexă dintre viață și literatură. În foarte scurt (și poate, de aceea, puțin nedrept) rezumat: literatura nu e opusă vieții, nu e o evadare din realitate, ci e chiar viață; iar literatura bună e viață superioară, timp de calitate, durată înaltă. Temele – memorabile & întrutotul admirabile exerciții de libertate (care construiesc și întrețin libertatea) și în dictatură, și după căderea dictaturii, cărora durata le adaugă în noblețe – sunt așa, desigur; cu asupra de măsură!